Poezie
Cântecele neasemuitei licorne (VIII)
1 min lectură·
Mediu
să simt în trupu-ți de vioară
lumina marelui oraș
și strada fericirii-n pași
ca o-nviere necesară
să simt în trupu-ți adiind
străfulgerarea unui gând
și sufletul să-mi reînvie
pe strada liniștii, pustie,
s-adulmec fumul jertfei blânde,
al sufletului tău oraș,
și să presimt tot ceru-n pași
și desfătare în cuvinte
să dorm pe rana unui vis,
să mă îndrept către abis
și, într-un vers de os domnesc
înfășurându-te, să cresc
012.209
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Ivașcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Ivașcu. “Cântecele neasemuitei licorne (VIII).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ivascu/poezie/238508/cantecele-neasemuitei-licorne-viiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
să mă îndrept către abis
și, într-un vers de os domnesc
înfășurându-te, să cresc\"
o infasurare in matase...o crisalida in care visul ranit se vindeca...tot crescand...sa-si ia zborul din abis...
imagini nesfarsite...mi-a placut mult ultima ta \"licorna\"...
maria