Poezie
fantasme
1 min lectură·
Mediu
dimineata de mai
in cautarea florilor si a margarinei
prin pietele orasului universitar,
un taran cu o palarie de paie
imi zambeste duios
din spatele muntelui de branza ,alb ca fecioarele,
zambesc si eu incurcat,viitor intelectual implicat
pana peste cap in experiente livresti,
internetcafeul,cu peretii laptosi,
imi aduce aminte de tine,cea nascuta
din pulpele zilei
...
trandafirii galbeni se usuca in camera ta
de la etajul opt si
le simt in trupul meu nemernicit ofilirea
ai imaginatie,imi soptesti ,
iubirea noastra e un caviar ,
asteapta-ma la coltul aleii
cu un buchet de lalele in palme,
dara de creta care da din camera mea catre cer e
doar o iluzie,
era sa scriu dor in loc de doar
citeste-nainte levantul lui cartarescu
si varsa o lacrima si pentru mine,
sunt nebun si indragostit de umbra mainilor tale
in lucruri si-n aer,
iubito...
dimineti de mai,imi sangereaza auzul ,
pietele orasului ticsite cu trupuri,
transpiratie si umanism in doze letale,
camera mea cu peretii de ciocolata
isi devora linistea ei
sepulcrala,
florile,dulceata si margarina
sunt la locul lor,
vino!
022.254
0
Superba poezie. Ai reusit sa ma uimesti.
Observ totusi o oarecare asemanare intre ceea ce scrii tu si ceea ce scrie Mat.
Un stil ce socheaza in mod voit, si totusi plin de sensibilitate si ne-comercial(adica, depinde cum o privesti).
Imi place..
mai ales versurile
dara de creta care da din camera mea catre cer e
doar o iluzie,
era sa scriu dor in loc de doar
parca asa ai vorbi mereu, parca asta esti tu, cel de toate zilele...