Poezie
scrisori barbare (VI)
Din ciclul de poeme Între Maramureș și cer
1 min lectură·
Mediu
catedrale de cenușă se înalță pe ape,
nicicicând nu mi-ai fost atât de aproape,
îți simt respirarea fecund explodând
în rana absurdă a nerostitului gând
mâna mea preface în rime tăcerea,
gust de veșnicie amară prin încăperi,
în gara pustie a clipei m-aștepți rușinată,
visele ard efigia zilei de ieri
2005
003.304
0