V
să ne strângem lucrurile să le împingem
la celălalt capăt al patului și apoi ne
strecurăm dacă se poate fără zgomot
așa fugeau dorurile de mine și nu se mai
întorceau până dimineața când
IV
dacă ar fi așa nu am mai profeții împreună
deși noi când nu trăiam eram pur și simplu
doi oameni separați diferiți din care a rămas
camera ai căror pereți te ajung și-ți apasă
ca niște
III
a început tori amos să ne încânte doina
pe care noi o știam demult
o frământasem din pietre o smulsesem din vin
doina acea femeie care nu ne-a vrăjit
-așa ar fi spus femeile- dar e mai
II
astăzi iar ești dușmanul meu și îți mai fac
încă o dată bine așa m-a învățat
tata să respir când nu mai e nici o
respirație de dat la schimb
când știm precis că nu se va mai
I
într-o zi ca această căldură interminabilă
sudoare pe inelarul meu tata a plecat
n-a mai spus nimic n-a mai scos nici
un sunet din frunza pe buze ca o coasă
eu l-am împins acolo l-am
Stanțe moderne
dintr-un volum de jean pierre scandal
stăteam pe pat paralizat,
eram o mână de ciuperci,
nu mai aveam nici un palat...
ma enervam că nu mă vezi!
mă raportam la
