Inamicul nr. 1

Câteodată așa suntem toți. Am zis cuiva \"eu îi dau <> iar el îmi otrăvește viața! Dar asta se întâmplă cu toți. Când intrăm undeva și găsim pace lăsăm noi tot pace acolo? Sau când găsim război știm noi a aduce pace?
Presupune lașitate dacă renunțăm la „tărăboi”? A ști puterea adversarului înseamnă spirit de conservare sau înțelepciune? Eu aș alege întelepciune!
Luchi, spor la treabă!

Poezia este aproape eminesciana. Linia melodica exista si este placuta. Cu punctuatia nu esti consecventa.

Și mie îmi spune ceva aceasta poezie. Dar tonul este pesimist, poate iarna târzie. Nimic nu-i fără rost. Sluțenia aceea, cum pare, poate să aibă un spirit minunat, cultivat, înțelept. Iar gratiile sunt pentru alte rosturi nu privative de libertate, zăbrelele sunt bune pentru sprijin, siguranță, consolidare dar nu pentru încarcerare. Poemul este aproape bacovian. Îl găsesc plăcut compus, consecvent trăirii autoarei, privind din multe puncte de vedere.

Mi-e bine de scrisul tău! Ca mod de punere în operă îmi place mai ales a doua parte a poemului. Cred însă că trebuie să revii, să șlefuiești chipul ideii sau al trăirii. Inima ta sigur a vibrat intens dar mâna nu a făcut toată treaba, sau graba...

Mi-a placut poemul. Este un frumos omagiu dascalilor nostri. Il asociez si eu pentru dascalii mei. Merita si ei atata lucru. Multumesc! E compus frumos. Multe succese!

Va veni primăvara care va renaște totul
E frumos scris dar pare puțin pesimist.
Copacul face roadă care strânge comoara semințelor. Toamna roada se culege, iarna se aleg semințele ce anul viitor vor rodi. Si va veni primăvara care va renaște totul. Si iarna va rămâne o amintire frumoasă iar copacul va fi plin de frunze, strălucire, lumină, flori, parfum, păsări, cântece plăcute și de roade. Iar șarpele va lipsi din acest peisaj căci se va alege văgăuna lui. Adam și Eva și copiii lor aleși nu vor mai cunoaște răul ci numai binele.

Frumoasa scriere! Nina merita o așa recunoștință. Dragostea ta pentru ea este legata, iată, si prin aceasta amintire. Am cunoscut si eu o Nina, fosta soție a unui prieten. O femeie admirabila, foarte frumoasa. Am apreciat-o pentru ca era soția prietenului meu, ca era foarte liniștită si blândă si ca era foarte frumoasa. Era smerita, nu zâmbea decât când trebuia. Părea tristă și apoi am aflat că de fapt așa era. Îi murise un frate la 20 ani. De atunci era altfel. Murise ceva în ea. Noi murim puțin câte puțin cu cei dragi de lângă noi care mor. De fapt ei pleacă de lângă noi, pierd elementul de legătură cu lumea materială, corpul. Nina, soția prietenului meu, a murit si ea prematur, la 48 de ani.
Ca tine și eu am pierdut un frate. L-am iubit enorm. A plecat, blând, cum a fost toata viața lui. A plecat fără veste. Moartea lui mi-a schimbat existența. A murit ceva și în mine. Merg când pot la biserică și dau o liturghie pentru cei dragi, știuți sau neștiuți de mine. Am credința că bunul Dumnezeu vede iubirea noastră și le transmite lor semnele acestei iubiri.
Ai scris frumos și curat! O lacrimă vărs și eu pentru cei dragi ai noștri. Iar cel care i-a chemat la el are puterea să ne reîntâlnească cu ei și să le redea veșnic legătura cu toți cei dragi. Ce înseamnă câțiva ani pe lângă veșnicia Creaței Divine? Să ne rugam să-i reîntâlnim, să ne rugam pentru ei. Sacrificiul Domnului Isus ne dă speranța reînvierii.

Ma ametesc aceste versuri ale tale. Ma rotesc parca pe bratele ielelor. Sunt versuri placut asezate, fara \"ghimpi si maracini\". Flori parfumate si curate presara gradina din rasar versurile. O poezie parca aleasa pentru 8 Martie (La multi ani!), numa\' faina sa o recite, la sarbatoarea pimaverii, de dupa \"Mosii de iarna\", o codana cu obraji rumeni si voce \"mangaietoare\".

Ramai asa cu o tristete si o asteptare care se regaseste adesea in viata noastra. Mereu asteptam ceva, mereu ne ingrijoram de ceva. Aveti talent si de scenarist, domnule, oricum calitatea scrierii imi place. Dar daca ascundeti ceva mai mult, acolo in camarutele priceperii dumneavoastra, scrieti si acestea pentru noi. Si uite asa poate apare o capodopera pe care romanii ar merita-o.

Analizandu-l pe Stamate eu cred ca era bolnav. Boala este fizica si psihica. De la psihic pornesc adeseori, nu intotdeauna, si bolile fizice. Dar nu era bolnav de nevindecat. Are bogatie dar demonul i-a modificat spiritul. El te-a rcunoscut, cum bine ai subliniat. Tu nu l-ai recunoscut. Spiritul lui s-a schimbat modificand si trupul. Ai subliniat bine (implicit) in text aceasta.
Nu zic ca am dreptate, e un mod de a gandi. Din scrierile pe care le scrii se va naste o opera. Nu duci lipsa de idei dar cu talentul tau este bine sa nu renunti la imbunatatiri (iteratii) pana scrierea devine capodopera, pastrand ideile.
Este bine ca lasi cititorul sa judece, sa analizeze, sa critice. Este bine ca expui si nu faci \"politica\" in proza ta. Dar nu te lua dupa mine, sunt simple pareri, ai oricum propria ta \"filosofie literara\". Mergi inainte si modeleaza formele literare pana devin voluptoase.
Descrierea anatomica ironica si cu umor este binevenita.

Frumos scris, aproape complet redat totul... si totusi finalul... nu cred ca este cel asteptat... nu doream un final fericit dar nu pare complet. Dar \"scrierea\" este o opera, este izvorata din talent. Este redarea reusita a unor evenimente dramatice.
Catalin, scrie in continuare dar tot asa, cu chibzuiala, gandit, cu patima...mult si bine... Avem nevoie de scrieri bune, de opere...
Un posibil scenariu de film, un act dramatic...

Esti un scriitor demn de luat in seama.Sper sa ajung sa citesc cam tot ce ai scris. Daca mi le-ai trimite ar fi OK. Scriere care-mi place. Iti adresez traditionala urare \"Sa scrii bine!\"

Felicitari pentru promovarea ideii radacinilor inimii in sinele propriu. Imi place poezia dar \"trebuie gătată\".

Nu e rea fuga spre est intru intampinarea rasaritului. Dar dinspre est a tot venit, ca din infern, napraznicul si groaznicul. Lumea toata e minunata, dar de e moarta...