psihedelic
intră agață-ți inima-n cuier lângă a mea vezi, în camera asta sunt oameni lasă-i să ne urască, să ne înjure să ne deseneze pe piept inimi caraghioase asimetrice verzi, albastre, mov,
cu țigara-n gură
vegetez pe fotoliul ăsta zdrențăros dar simt camera plină de mine mă respir sunt pe program de izolare aștept inspirație n-am mai văzut oameni de când a descuiat maică-mea camera să dea
La Dumnezeu ca la Securitate
într-o zi Dumnezeu mânca jeleu de mere era mozolit pe la gură vede un înger rătăcit / îi spune: -băi bucălatule, tu ăsta de zbori aiurea p-aici te crezi deștept? o faci pe luciferu’ cu
Am vrut să fac sex cu un hacker
Mi-am tras un gagic beton hacker de moare Pentagonu’ sunt mândră de el are niște plete de-l înjură maneliștii de pe stradă “futu-ți morții mă-ti de rocker împuțit te tai să moară
dincolo
Uite zidu’ ăsta mi-a secat verdele privirii / se hrănește din el deja a prins rădăcini se înalță Nu văd de-aici până unde / până la cine bănuiesc doar Și geme-o lumină curcubeană printre
Dramă
Fierbea în mine o poezie. Inima clocotea în rime pielea spumega metafore plămânii inspirau aburi de simbol, o simțeam arzându-mi fiecare celulă mă transformam în ea și ea în mine. Eram
Problema
Ipoteză: Se dă elementul eu Pentru care forma geometrică complexă inimă Este vidă. După un interval de [0; +∞)ani, Cu o probabilitate de 0,001%, Apare necunoscuta tu La o distanță de
Moment dintr-un apus de vară
trupul îți era acoperit de-un cerșaf cu frunze tomnatice; eu eram goală și-ți priveam tăcerea. prea liniște… trebuia să fac ceva… te-am dezvelit m-ai privit zâmbitor ca atunci când ți-am pătat
Dilema
Era mai bine sa nu exprim in versuri Dar iata ca am facut-o. (Trebuie sa ma grabesc; la 00:00 pica netul) M-am trezit mahmura, Mod obligatoriu de trezire dupa onomastica (ma chema Elena, dar
Pe ultimul raft
Ai rasfoit pagini necitindu-le Ca un pendul care arunca secundele in stanga si-n dreapta Fara sa le traiasca, Ca un pianist ce-apasa clape albe si negre, Fara sa le auda. Uite-ma acum Pe
Ca-n viata
Cu suflete scaldate in noroi Pietre-mbratisam ca si pe mame, Abandonati, fricosi, murdari si goi Avem refugiu in tais de lame. Si ne-adapam la sanul lor cel vitreg (Avizi cum suntem invatati
Inaintea ploii
Rana in pielea moale a cerului Nori strapunsi de-o raza, Sangereaza rau de Soare Din lumina nascand oaza In desert de intuneric; Dar nu cad ploi, Nici vant nu bate Afara Sau in noi. Rid
Nu mai este timp
Si mi se strecoara nisipul printre degete Fir cu fir, Un graunte auriu dupa altul Si altul, Si-mi sacrific pielea Sa-l las sa treaca Printre rani Asa cum vrea Asa cum ar fi facut-o
Ritm verde
Am privit sus. Ochii mi s-au ridicat catre verdele infinit De deasupra Universului meu. Si-am ramas pierduta in frunzis... Sufletul mi s-a umplut de viata. Mi s-a facut dor de trunchiul
