Poezie
Oameni singuri
1 min lectură·
Mediu
Oamenii singuri cresc în noi
Îi hrănim cu iluziile noastre
Le dăm câte un ochi o ureche
Puțin din inimă și câteva degete
Sunt un fel de clonă malformată
Al căror Dumnezeu este împărțit la doi
De trei lei piele e prea puțin
Să simtă alt om când ies prin tălpi
Sau firul de păr tocit pe la colțuri
se-întorc mici... umeri ridicați și ochiul în gleznă
își prind tâmpla de degete
cu palma stângă
cer din când în noapte
câte-un neuron
de veghe
la gol
uneori le sărutăm creștetul
le lipim plasturi pentru depresie
dar… cel mai des
le punem Chopin
sau le dăm
o hârtie…
București - 29 mai 2017
003.080
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ileana Popescu Bâldea. “Oameni singuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ileana-popescu-baldea/poezie/14107980/oameni-singuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.