mail simplu

întotdeauna dimineața începe cu urma de ieri

încerc să-mi potrivesc palma dar degetele sunt răsfirate tot mai mult și nu mai încap în ce am fost

atunci mă ridic în mâini și privesc pe sub zăpadă gândul să nu-l uit la o aruncătură de noapte

Chopin mă întreabă ce caută el acolo aproape de pământ

nu știe că urechea și inima le las de fiecare dată sub tălpi

să merg prin ochi nouă să repar cuvintele de dincolo de creierul obosit și greșit

întotdeauna ianuarie îmi curge pe obrazul stâng

se oprește deasupra buzei și tremură

îi mângâi pielea din petice colorate și-i vorbesc despre gleznele subțiri care pășesc prin apa cuvintelor

apoi îl așez într-un fotoliu cu husă de catifea și-l mint că viața este o sumă de erori în formă de cruce

își aruncă părul pe spate

zâmbește obtuz și-mi dă gluga lui din partea cealaltă a lumii

uneori aerul nu te mai încape

lipești cu scotch degetele dar palmele nu te susțin

și-ți pui urmele în buzunarul cu nitroglicerina expirată

Spring Waltz…

fantoma lunii bea vin roșu dintr-un pahar cu picior - încălțat într-o cizmă înaltă de iarnă

iar eu îți șoptesc…

ÎNTOTDEAUNA este doar o brățară

purtată de un toc ascuțit

UNEORI

București

2 Ianuarie 2017