Poezie
Pe o frunză cu Dumnezeu
1 min lectură·
Mediu
Trebuia să spui că mă prefac pasăre -
eroare de crisalidă,
când am ales să fiu poem despre fluturi;
ceva în alintul meu durea lumina,
creștea nopții spini din cuvinte.
Stăteam pe o frunză cu Dumnezeu -
îi citeam versuri fără rimă
și mi-ai făcut semn să cobor;
tristețea se lățea prin fiecare celulă
cum umbra calului meu alb în palmă.
Pe doi bani am adus marea într-o scorbură -
prindeam răsăritul pe degete
și vânam veșniciei îngerii;
părea raiul din cuvinte
banca aceea scrisă de cuci aiuriți.
Într-o seară mi-ai povestit despre întuneric -
firescul tău cu rimă
dintr-o lume de stuf și răni prăfuite;
fără să-ntrebi, ai ales să înșiri
cu umbra ta, clipele dintre pereți.
În chilia care trebuia să rămână a noastră,
aerul arde, soarele ceară fixează urmele;
și n-ai să știi vreodată cum zâmbește Dumnezeu
când îi citesc poeme scrise
jumătate, de pasăre,
jumătate, de fluturele meu…
Ileana Popescu Bâldea
10 ianuarie 2014
001.534
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ileana Popescu Bâldea. “Pe o frunză cu Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ileana-popescu-baldea/poezie/14042329/pe-o-frunza-cu-dumnezeuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.