Poezie
Ultimul anotimp...
1 min lectură·
Mediu
Mă pierd
în fața ta,
bătrâne ulm –
tu taci,
vorbesc
cu vântul tău
de prin poteci –
te-nclini,
te-ating
pe scoarța ta
ridată-n timp –
tresari,
privesc
prin golul tău
de trunchi bătrân –
suspini,
clipești
și lacrimi curg
în palma mea –
din ram,
culeg,
din creanga ta,
frunze de ulm –
tot verzi,
îți simt,
cu tâmpla mea,
pulsul crescut –
te zbați,
cuprind,
cu ochii mei,
bătrânu-ți trunchi –
și plâng,
să pot,
viață să-ți dau,
din viața mea –
aș vrea
și-ntreb
cu glasul meu
cel obosit –
de ani :
“ Cum poți
să mai trăiești
așa târziu –
sperând ? “
zâmbești
și frunzele-ți
alini de gând –
mă cerți
și-mi scrii
cu seva ta
din rădăcini –
pe vânt :
“ Mai am
un singur
anotimp!”
27.08.2011
( undeva, la Sadova, într-un loc mirific,
„trăiește” minunatul ulm; are 180 de ani!;
regret că nu pot insera imagini )
Ileana Popescu Bâldea
001.531
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Ileana Popescu Bâldea. “Ultimul anotimp....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ileana-popescu-baldea/poezie/13988736/ultimul-anotimpComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.