Poezie
Divina mea din urmă...
1 min lectură·
Mediu
Eu cred că ești un Înger-
de nu știu cum te cheamă!
Te simt în umbra mea
cum fâlfâi dinspre ieri.
Mă-nclin în fața ta!
Sunt galbenă…de toamnă…
Eu nu te văd, Uitare!
Tu ești povestea mea?
Îmi fâlfâi a durere…
Poate-am greșit cândva!
Uitare, cum te cheamă?
Un fir de ață aș vrea
să mă ridice-n…
Nu știu!...
Uitarea… e și ea
acolo sus, în ramuri
(de unde-aș vrea să vin,
să nu mai uit- ca astăzi,
că-s încă om?)
Amin!
Nu! Nu se poate!
E doar un har divin
să nu știu cum mă cheamă,
din care umbră vin,
din care azi…sau mâine?
E 2000…- se pare!
Nu cred că mai contează!
Eu știu că ești un Înger
și-mi fâlfâi a tăcere!
Divina mea din urmă
Uitare…sau durere!
Ileana Popescu Bâldea
001.864
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ileana Popescu Bâldea. “Divina mea din urmă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ileana-popescu-baldea/poezie/13978376/divina-mea-din-urmaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.