uneori lucrurile devin îngeri

circulam într-un rover prin sânge povesteam timpului un scenariu cu Dumnezeu avea un nas acvilin și coastele rupte când respirația-i aburindă învăluia luna căzută pe degetul meu el întreba în șoaptă focul ce apă vrea să bea și ruga un șarpe conectat la emoții să oprească mașina(ca o declarație de război) pe strada oglinzi - călătoare-n artere prin inima mea taifunul își număra victimele la semafoarele dezbrăcate dragostea și obsesia au coborât cu un gest tribal timpul s-a parcat pe trotuar lângă chopin iar eu în mașina mea tăcută m-am aruncat în golul ultimului moment de serenitate doi cu unu egal… 21 septembrie 2017