sub lupă

cu ce cuvinte să-ți spun. că ai pus câte-o mască fiecărui poem. și le-ai agățat la ferestre trecătorii își înalță gândul. dar când ajung la litere. cartonul se lipește de pielea lor le privesc disperarea. degetele se opresc în mine. zgârie sufletul. le dau tălpile. să scape am rămas un păianjen uriaș. mi-au crescut ochi cenușii. măștile ți s-au scorojit. deșiri câte-o metaforă – stare pentru vânt în jurul casei… liane. strada… un azil. și-mi văd uneori tălpile. părăsite și ele. de trecători 20 Iunie 2017