azi din ieri

cât greu e-n pasul depășit de soartă când rogi uitarea să-ți pună pupila pe vârf auzul să-l ascundă în placentă de moarte și să-ți lipească fruntea de orice – om să nu fie apa se-îmbracă în vânt adierea ia forma degetelor pământul tot se lipește de lună și-n golul lui sar de pe un nimic pe altul până uit de ce port în plete același cuvânt… 31 Mai 2017