cefalopod și libelule

clipa asta seamănă cu lampa fără fitil și umbra ei coborâtă pe perete până sub masa pe care-mi țin gândurile jumătate spre noapte jumătate înghesuite pe taste din piele de om și amestec de fard de Crăciun clipa asta intră în priză face scurt prin toate iluziile din tubul bergman rămas neacoperit într-o casă de lemn goală de bradul pentru colind o vezi... rătăcește acum printr-un târg din lumini părul rebel i se agață în pantofii tociți adună un chiștoc de țigară o mască un rest din bomboană se urcă în caruselul sălbatic și plânge și râde sardonic de o umbră aproape macabră ……………………….. la universitate ceasul arată zero de pe-un caldarâm hingherii adună un câine un drogat și două picioare înalte de noapte București – 17 decembrie 2015