Pericol invizibil

A mai rămas întunericul din mine alb sau rătăcit printre cuvinte neascultate pe-un drum egal cu răni și bucurii pe care nimeni nu știe să treacă În genunchi sau drept de așezăm uitarea, o ceață magică coboară și trecutul, despletit misterios înlănțuit, obsedând culmile de mâine- doar, alunecă A mai rămas întunericul alb sau rătăcit printre litere nerostite un violoncel singur în ultima casă din lume Șterg urma din lacrimi cu mâneca unui sunet cât din viață să-mi dau mie, de mâine? “ Totul! “- judecă personal robotul care exagerează A mai rămas…Cum pot trăi astfel?...