Clipă!

Mă privești prin oglinzi! Cad lacrimi medievale în conturul unui gând. Bântui. Þi-am sculat dimineața. Spală-ți fața cu mine! Ne privim vinovat și atât de neputincios… Aripa mea resemnată îți ridează irișii moi. Rănile-mi foșnesc și-ți colorează cearcănele. Ia-mă cu tine! Vom aluneca puțin, ascultând nisipul tristeții… De ce taci? Un rest din întunericul meu… Oprește-mă aici, să aud și să văd!