doamne, tu, alungatul, dispretuitul de mine, tu care ai inselat la nasterea mea, tu, doamne, spulbera de pe sufletul meu rupt din tine cenusa ce-o improasca gurile lor pierdute, risipeste viscolul
ce stare perfectă pentru
a conjuga
verbul \"a fi\"
la indicativ, prezent
negativ
îmi spun zâmbind
căutând o scenă perfectă
goală
evitând idiosincrazia
la resturile răvășite
trăind
