nerusinarea unei rugi

doamne, tu, alungatul, dispretuitul de mine, tu care ai inselat la nasterea mea, tu, doamne, spulbera de pe sufletul meu rupt din tine cenusa ce-o improasca gurile lor pierdute, risipeste viscolul urateniei ce nu ma lasa sa respir, si fa, doamne, sa ploua peste mine draga mea, fa, doamne, sa ploua cald si tandru peste mine tamplele frumoasei mele, mainile ei iubite, gura ei jinduita, fa, doamne, sa balteasca pe sternul meu incins albul coapselor ei, fa, doamne, sanii ei parjoliti de arsita - stropi calzi peste pantecele meu viscolit de dor, fa, doamne, jgheab din mine pentru ploaia dorita ce-i draga mea,

apoi

inseteaz-o