Radea ca o nebuna...

Radea ca o nebuna, frumoasa mea iubita; as fi vrut sa fiu eu acela care sa-i spuna toate acele glume, sa-i povesteasca toate acele intamplari de un umor pueril, care acum nu mi-ar putea smulge nici macar un zambet amar. Il dispretuiam pe acel baiat, simteam dispret chiar si fata de ea si totodata ma dispretuiam pe mine. Eu, care niciodata n-am tinut la vreo fiinta, exceptandu-i poate pe parintii mei, ajunsesem as putea spune din intamplare, in ghearele reci ale geloziei. Si vai, cum te sfasie intr-o crunta suferinta si te chinuie smulgand fasii-fasii din carnea si sufletul tau si-asa sfaramat. Eu, care niciodata n-am varsat vreo lacrima de regret, care mereu am fost nepasator fata de tot ce ma-nconjoara, eu m-am coborat in mocirla in care traiesc oamenii, pentru o bula ce licarea in noroi, pentru o fata oarecare si am riscat doar pentru o clipa de placere cu libertatea sufletului meu nemuritor. Acum tot ce mai simt este aburul intepator al geloziei mele si amintirea dulce a surasului ei, si stiu ca nu sunt pentru ea , si nici dragostea ei nu exista ca sa mi-o daruiasca .