Unfinished Rhapsody

M-am obisnuit cu tine, cu glasul tau vesel,

M-am obisnuit cu glumele tale ce ma faceau mereu sa rad,

M-am obisnuit cu chipul tau benevol si cu ochii tai mari privindu-ma.

Prezenta ta imi linisteste sufletul, imi face inima sa rada,

Cand tu esti trist si eu sunt trista fara sa-mi dau seama de ce,

Atunci adun curajul si-abia ingaimez cuvinte in incercarea de a te inveseli,

Tu iti ridici fruntea plecata si ma privesti din nou cu-acea privire in care scapara un licar si simt ca inima-mi imi creste si sufletu-mi e ferice.

Dar totusi ai plecat lasandu-ma plangand, iar inima-mi zdrobita a incetat a bate pentru un moment.

Atunci gandesc: \"Cine esti tu cu zambetul tau siret, gandesti ca vei cuceri lumea?

Esti doar un amarat cu visuri intangibile ce-si petrece vremea distrandu-se intr-una!

Esti un nimic, un nimeni, nu esti deloc important s-apoi e plina lumea de cei ca tine!

Nu esti unicul \"el\", exista milioane si nu ar trebui sa-mi pese, de ce sa ma gandesc?\"

Dar totusi, m-am obisnuit cu tine, cu glasul tau vesel,

M-am obisnuit cu glumele tale ce ma faceau sa rad,

M-am obisnuit cu chipul tau benevol si cu ochii tai mari privindu-ma...