Testamentul unui epigramist

Si de-ar fi sa mor chiar maine
Vreau de-acuma sa se stie
Cel mai bun loc cu verdeata
Este musai intr-o vie!

Vor veni bărbați și prunci
La mormântu-ți, să se-nchine,
Însă nici măcar atunci
Nu vor fi-nțepați de tine.


\"Nu mă îngropați băieți\" ar suna mai bine.
Și versul trei ar putea fi mai puțin \"înțepat\", dar nu sunt într-o dispoziție chiar atât de generoasă :)

Pardon, mai stați pe-aici,
pe \"flăcăi\" să-i răsfățați
la groapa cu... furnici!

Chit ca ma cuprinde-o lene,
Iti raspund acum, cuminte:
De mai scrii asa catrene
Ne ingropi tu inainte.

Dupa grija ce o ai
Daca ne vom pomeni
De pe acum tu poti sa dai
Foc la sira de coceni.

\"Epitaf\"

Zac în liniștea firească,
Trei sau patru tipi glumeți;
I-a pus dracu\' să citească,
Epigrama cu scaieți.

p.s.Nelule, testamentul a fost publicat în diferite antologii și într-unul din volumele personale cu versul al doilea sub forma sugerată de tine , dar am l-am postat greșit pe site.Mulțumesc, am să modific.În ce privește verdeața, rămâne cum am stabilit.Dacă ai o idee mai bună (și mai \"înțepată\"), o accept cu plăcere.