Avem o țară ca-n povești
Și totuși îi votăm pe hoți.
Acum, de ziua ta, române,
Trezește-te dacă mai poți.
Deși am vrut democrație,
Noi lațul chiar pe gât l-am pus
Și-am vândut cu veselie
Tot
Prințesa mea cu ochii scumpi
A cărei zâmbet drag îmi este,
Mereu visez al tău sărut
Și mângâierea ca-n poveste.
Ce-a fost să fie și n-a fost,
De-atâta teamă se disipă,
Destin al vieții fără
Te mângâi iarăși pe obraz și „noapte bună” ți-spun, drăguțo.
Citesc în ochii tăi curaj, dar și o umbră de pustie...
Ți-e frică, știu, dar să ai curaj, căci noaptea ce va da să vie
Va fi o noapte,
Privesc o ciocolată caldă... și aroma buzelor îți simt.
Gândesc acum, cu pasiune, ce azi noapte nu am vrut să știi.
Mi-aduc aminte cum cearșaful lăsa o coapsă dezvelită,
Mi-aduc aminte chiar
De ce nu uiți,
De ce nu uiți ce ai trăit,
O simplă viață, chiar amară...
De ce nu uiți cum ai iubit
Întâia și-ntâia oară,
De ce nu uiți când ai mușcat
Din buzele-i suave, blânde,
De ce nu
Scrisă pe 12 ianuarie 2004
:) Prima mea încercare poetică :)
În vreme de noapte
De-s stele pe cer, iar ochii la ele privesc,
O rugă fierbinte mă-ncearcă și zboară,
Un gând ce nu vreau să-l
Sfârșitul meu, azi a venit;
Când te-am atins, m-am ofilit,
Eu am crezut că voi trăi...
Dar am văzut cum o petală
S-a agățat de vânt și ...vai!...
Ea a zburat la mine-n palmă,
Atunci eu sigur
IN