Iancu Alberto Carlos

Pereclitat ritm alert, Bivalent împrăștiat pe perete, Haotic demers incert, Pictural desenat, plin de pete. Mă desfășor în cadrul familiar Antropic emancipat, secular Privindu-l, martor

Ca într-un jurnal, o altă adnotare Aplomb înseilată pe-o hârtie goală Descrie cu înverșunare prin gravare Sentimente murdare, retrăite, amare. Printr-o transcriere juxtalineară Cenzurată

Cum poate fi un soare chel? Cum poate fi o dragoste fără dor? Cum poate fi dor fără dragoste de la el? Cum poate fi un chel fără soare sclipitor? Și totuși dor, rănile, plâng de dor... Eu

Sunt la mare Și da, sunt cu ochii în soare, De mult am așteptat această plecare Să îmi desfăt privirea cu orizontul cel mare. Aproape uitasem gustul de sare Și apa ce mă trage de picioare

O călătorie de o vară m-a prins Dormind în reședința de vacanță, Părea oaza liniștitoare de speranță, Căminul unde dacă-i cald, șemineul e stins. Când l-am aprins am văzut efemeritatea,

Lasă-mă să-mi fie dor, Dorul de tine e răcoritor. Soarele arde dogoritor, Dar tu mă faci nepieritor, M-aș topi dacă te-aș iubi, Dacă te-aș iubi ca un amator, Dar dragostea-i pe bune, fără

Despre energia telurică ce știu? Despre temperatura corpului în siciru Ce știu? Oare gropile intersectează Liniile de curent subpământean? Ce e dincolo, gândind mundan? Nimic special nu văd,