Faible
Conturul tău aeric, întunecat către Dali Stăpânindu-mi nepăsarea În chingile unui mistreț cu ochi de cobalt Mișcându-se cu mine Ca un scotom scurgându-se-n prăpăstii Și mângâindu-mi
Travaliu
Am plâns, pe treptele de păsări Trecut cu dinții ferecând Prin curcubeie lentilare Frânta mea odă, rupând molatic umbra din celule... Pășind, si pliscurile zac în
Poveste fără sfârsit
\" -Ce-i cu tine, Pană de corb? -Mi-ai nimerit numele, de mult nu m-am mai auzit strigat pe nume... uite, zac aici de o mulțime de ani și nu pot muri. Lupii și urșii se umflă de râs când mă văd și
NEPOEZIA
Fără lumină Nici un cuvânt in plus, cine să-mi spună ce-am făcut... Valurile unei mări neștiute, tuturor celor care mi se lipesc de față, un geamăn râde și peste el nechează metalic un chip
