am stele în loc de ochi
stele albastre
am ape în loc de picioare
ape adânci
am vise în loc de craniu
vise de fulgi
am totul în măruntaie
am TOTUL aici.
Încerc să sfredelesc în roca moale a conștiinței
în căutarea imaginii unei bătrâne cu flori.
Bătrâna e acolo,
dar eu, nebuna fără nebunie,
rătăcind cu disperare prin labirintul adipos al
un arhanghel mi-a gustat astăzi furia.
ar fi făcut infarct, de-ar fi avut o inimă.
și-a aruncat însă sulița și scutul
și a fugit nebun pe câmpia nemărginită a veșniciei.
un înger mi-a sorbit
am spatele gol și vântul izbește cu putere
lumina fierbinte îmi biciuiește retina
pe aleile strălucitoare ale orașului de sticlă
copiii aruncă cu cenușă în intestinele mele.
un solz de dinozaur
am capul spart,
vă rog să mă credeți!
printr-o gaură imensă intră familiarele gângănii
care recită aceeași veche poezie:
"bineînțeles că tu...și că tu...și că tu...".
când nu mai pot, destup o
câteva zeci de copii-inorogi
se ospătează, zilnic, cu aproape toată energia mea.
ceea ce mai rămâne păstrez cu grijă
pentru copacii dintre blocuri
care zilnic au nevoie de mângâieri.
tare greu
o deziluzie îmi face mersul mai ferm;
și-atunci când simt șanțuri adânci tăiate-n carnea mea
îmi iau cuțitul și scot oasele albe rând pe rând
pe care le vopsesc apoi în toate culorile
Pierdut
Culoarea roșie la semafor
Trecători buimăciți în veșnică trecere.
Dispărut
Băncile de lemn fără cronometru
Îndrăgostiți cu termen de expirare
Expulzați spre viitoarea
