Poezii

am capul spart, vă rog să mă credeți! printr-o gaură imensă intră familiarele gângănii care recită aceeași veche poezie: "bineînțeles că tu...și că tu...și că tu...". când nu mai pot, destup o

Încerc să sfredelesc în roca moale a conștiinței în căutarea imaginii unei bătrâne cu flori. Bătrâna e acolo, dar eu, nebuna fără nebunie, rătăcind cu disperare prin labirintul adipos al

am stele în loc de ochi stele albastre am ape în loc de picioare ape adânci am vise în loc de craniu vise de fulgi am totul în măruntaie am TOTUL aici.

am spatele gol și vântul izbește cu putere lumina fierbinte îmi biciuiește retina pe aleile strălucitoare ale orașului de sticlă copiii aruncă cu cenușă în intestinele mele. un solz de dinozaur

Pierdut Culoarea roșie la semafor Trecători buimăciți în veșnică trecere. Dispărut Băncile de lemn fără cronometru Îndrăgostiți cu termen de expirare Expulzați spre viitoarea

o deziluzie îmi face mersul mai ferm; și-atunci când simt șanțuri adânci tăiate-n carnea mea îmi iau cuțitul și scot oasele albe rând pe rând pe care le vopsesc apoi în toate culorile

câteva zeci de copii-inorogi se ospătează, zilnic, cu aproape toată energia mea. ceea ce mai rămâne păstrez cu grijă pentru copacii dintre blocuri care zilnic au nevoie de mângâieri. tare greu

un arhanghel mi-a gustat astăzi furia. ar fi făcut infarct, de-ar fi avut o inimă. și-a aruncat însă sulița și scutul și a fugit nebun pe câmpia nemărginită a veșniciei. un înger mi-a sorbit