Poezie
Mamei mele
1 min lectură·
Mediu
Tihna împlinirilor ce-mi zgârie in tâmplă așchii de dor...
Mă scapără-ntr-o lume a speranței
Din pântecul ce mi-a prins sângele scânteie
Adormindu-mă, blând, cântecul de leagan...
Mamă, mi-ai sorbit cu lacrimi patimi ce m-au ferecat în piatră
Nelasând timpul să mă ia in vâltoarea de-amagiri ‘negre
Iar clipele ți-au lăsat pașii lor pe frunte.
Ș-acum chiar, cu fiecare pas ce-l fac,
Știu că n-am să cad, și voi gasi un sprijin in brațele tale
...
Cu umilința, am să-mi pierd privirea de dupa uși
Și dincolo... cu lăcomie de viață îți voi aduna lumina din privire
Ș-am să-mi regasesc jocul și puterea de a fi copil
001.749
0