Mamei mele
Tihna împlinirilor ce-mi zgârie in tâmplă așchii de dor... Mă scapără-ntr-o lume a speranței Din pântecul ce mi-a prins sângele scânteie Adormindu-mă, blând, cântecul de leagan... Mamă, mi-ai
Despărtire
Teama firelor de ploaie, Spală lacrimi ce-mi taie \'Naltele visări a bine, Dar mă-ngroapă lângă tine, Spre eternele regrete... Nu sunt șoapte să mă-nbete, Și nici ochi ca să mă știe... Nu ești
Dorință
Te-am găsit prin mângâieri, ca vis crestat din soare, lut și rouă Și am zâmbit cu fericire de copil... Frageda tăcere a unei minți prea crude, mi te-a luat... Acum, zadarnic zgârii nepăsarea ce
Poezie
Îți șterg privirea din lacrimile mele, Pașind amare umbre în calea mea de piatră Și-nchid ferestre-n ziduri și să tacă A nopților păreri ce curg prea grele. În gânduri îmi crestez surâs și
Tonuri
Mărunte străluciri, se-ntorc privirii Când gândul te-nfășoară-n formă Curând am să uit... Și dacă priviri ar semăna cuvinte, Zărindu-te te-aș striga „iubire”. ... De ți-am ascuns prin șoapte
Monolog
Pereții reci de piatră zidesc pe verticală Săgeți ce smulg privirii amurguri de durere, \"Am zis, sărut, în vârf de catedrala, Dar am uitat surâsul din cadere... Atât de tainic pasul și-atât de
