Aici în patul meu rece, bătut de timpurile în care îmi încălzeai pleoapele cu săruturile tale calde îmi urlu durerea în cuvinte de mult șterse din inima mea. O beznă a nimănui îmi cuprinde privirea
Ce timp si ce de spatiu si ce de inimi goale se strivesc in juru-mi. Cate priviri pierdute, cate voci ce se lupta sa sopteasca, sa strige catre un alt univers , sa isi arunce naduful.
Ce spatiu!
Intr-un cearceaf de satin alb se afla 2 trupuri dezgolite. Acest material se incolaceste fugitiv pe fiecare particica pe trupurile cele doua. O lumina de un rosu dens parca ii invaluie si ii ineaca
Lumina diurnă devine un vid al întunericului,sunetul corului divin se transformă într-o mare de tăcere.Cu ochii înlăcrimați mă uit către cer și strig cu o ultimă speranță către divinitate:
Imagineaza-ti cum ar fi sa fii ca fumul de tigara.Atat de liber si totusi atat de captiv.Sa te inalti catre ceruri si sa fii purtat de vant de-a lungul tarmurilor,pe varfurile muntilor, pe marginea
Fragilitatea sufletului uman este percepută ca o cauză a dezechilibrului dintre cele două existente: fizică și energetică. În decursul anilor umanitatea a încercat să înțeleagă principiul legăturii
O petală. O petală roșiatică de trandafir luată pe aripile vântului de catre o frunză ruginie de toamnă.
O adiere răcoroasă ce poartă două suflete tinere, pline de pasiune, dar totuși
Îngândurat fiind, mă uit la una din zecile de poze agățate pe peretele nordic; și dau de chipul tău blând. La asta mă gândeam...la tine; m-i te imaginam în ipostaze felurite, dar în fiecare
Un suflet gol și-o melodie slow. Această melodie îți este ca o portiță de scăpare din lumea neîndurătoare. O portiță ce te poate face să te gândești la persoana iubită... să simți dragostea atunci
Simțeam că-mi voi da ultima suflare
Că voi pieri în lumina slabă din felinare
Că-mi voi transpune ființa-n neființă,
Că tu, unica mea dorință, vei trăi și vei iubi,
Ș-apoi să treci in
HI