Poezii

, mult prea pustiu, Prin codru plin de copaci fără crengi, Fără frunze, fără speranțe , L-ai aruncat spre a se pierde În această lume a nimănui Dar pe care toți o poluează, Pentru a trăi între

Și ce dacă plângi? Viața e lacrimi Te lupți pentru tine, Te pierzi în suspine, Te cauți în vise,în plăceri ce te sting, Și zbori printre stele Cu aripa frântă, Strigi către ceruri, Unde

Te duci...drumu-i atât de lung, cu pași greoi,calci totul in piioare un cântec trist,răsuna-n vale. Te duci, te pierzi pe drumul plin de praf, copacii cresc,uscați... un altar de jertfă

Tăcut,în infinitul mort, te las să pleci de pe frunzele albe spre o lume tristă ce te va ucide, străpungând-ți pieptul, dar neajungând la inima ta la focul ce arde în tine, pe o insulă

E atâta lume-n jur E atâta lume-n jurul tău, Iar tu stai înainte, pe tronul plin de noroi coroana ta se aprinde se dau războaie fără rost dar tu,mergi înainte E

Ora 7: Mă nasc din nou la viața, ce placut e lumina zilei, ce mi-o dă mie SOARELE Ora 8: Cineva mă încurajează, îmi spune că trăiesc doar pentru a fi cineva, am

Cimitir După ce ani de zile am fost spaima șoselelor, defilând cu viteză prin orașele înspăimântate la văzul meu, contribuind și eu la distrugerea stratului de

După ce ani de zile am fost spaima șoselelor, defilând cu viteză prin orașele înspăimântate la văzul meu, contribuind și eu la distrugerea stratului de OZON, iată-mă

Te caut Te caut in vise, te caut prin noapte, Te caut in vorbe si in soapte, Te vad in stele, te aseman cu ele, Si uit de toate grijile mele. Doar tu ma ajuti, sa trec peste

Traiesc in tacere Traiesc in tacere,o viata de om, luptand contra lumii,contra unor neghiobi, ascuns intre dealuri,inconjurat de munti, vorbind vorbe goale pierdute in vant, prin necunoscut.

Geneza La inceput era cuvantu-mi, si cuvantul eram eu, ce spuneam era porunca pentru tine un biet ghiocel intr-o gradina cu flori, ce tu le dobori. La inceput eram doar eu,misterul, cel pe

Eu si tu, doua fiinte care-mpreuna dau viata, care impreuna vom scrie o noua istorie, in cartea plina de praf a vietii, istorie ce fata de altele nu se va sterge, va ramane vesnic. Eu si tu,

Va veni o zi, cuprins de negre valuri, sătul de-un drum cu dealuri, mă voi pierde în mare, în negrele-i adăâncuri. Va veni o zi, te voi lăsa iubire, te voi lăsa o viață, spre a

De-aș lăsa în lume bine, Suspinând,privind la tine, Cum te duci,străinăn noapte, O...printesă,ascunsă-n șoapte. De-aș găsi în lume viața, Căutănd prin vise ceața, Ascunzând în negre