Când incepea soarele să cadă peste capetele oamenilor până mai jos de picioarele lor.
Cam la ora aceea incepusem să-mi fac un obicei din a te vedea. Tot atunci imi alunecai in brate, și-mi spuneai
Eu percep o lume mare într-o palmă de om,
spune-mi tu dacă greșesc.
Strivesc soarele cu două degete uriașe,
scot toată seva din el și o beau.
Papilele gustative o iau razna… inima se răcește în
Mă trezesc, cafeaua stă să ardă…
Sub duș cântă cineva’
Am uitat, cine era;
Imi aprind o țigară.
Plouă de ieri dimineață,
Zgomotul dușului se oprește, ea iese;
Se rezemă nescrisă de perete:
-
HE