hera lucian

„Plângea noaptea când ai plecat, Iubito, în lumea rece Și p mine m-ai lăsat Singur între stele. Curgeau lacrimi albe din ochii tăi căprui și Iadul te implora Cu mine să rămâi. Iubito, în

„Ce înseamna să fii poet? Să scrii versuri de amor De uitare și de dor? Să scrii despre iubire Despre femei ori fericire? Să stai nopți la o lumânare La ea să privești la neîncetare Într-un

„Privirea ta tandră și inocentă, Vorbele tale ascunse și reci Mintea în zeci de bucăți mi-o aruncă Și nu mai stiu ce să crez... Mă iubești de-mi vorbești așa Ori într-un alb mormânt m-ai

\"Plâng norii grei și negri, Plâng îngeri jucăuși și albi, Plângi și tu Căci nu știi ce-i în sufletul meu. Râde soarele trist pe cer, Râd toți aștrii-n univers, Râd și eu Fără a știi:

„Se uită la tine Zâmbește, Zâmbești Și împreună râdeți. Îl placi mai mult când răsare luna De ți-ai și uitat numele dragă Sabina, Dar te place și el Iar numele lui e Daniel. Și împreună voi

„Îmi place cum ești, cum îmi zâmbești, cum îmi vorbești și cum ești. Îmi place să-ți vorbesc, ție să-ți povestesc, ție să-ți dovedesc și să-ți vorbesc. De asemenea îmi place să te

„Cerul pare să cadă peste noi cu puterea lui alb-albastră. Nimic nu-l mai poate opri. Va cădea? Aceasta e întrebarea? Nu! Întrebarea e când se va intâmpla marele dezastru... Pământul pare să se

\"Cerul pare să plângă aruncând asupra mea Lacrimi dulce și vise spulberate, mici stropi de amară ură și o cotropitoare dorință Care îmi amintește de tine. O copilă suavă, O domnișoară

„Uită-mă Dacă asta vrei Sau în visul tău Să mă iei. Iubește-mă Noapte de noapte Sau urăște-mă O viață întreagă. Alege un răspuns Dar nu-l lăsa ascuns undeva în inima ta De unde nu-l pot

\"A mai plecat o stea S-a dus sus în cer Cu Domnul Nostru să stea Lăsând în urmă un mister. Nu trebuie să fim triști Nici furioși sau supărați Pentru că e în Rai acum Alături de îngerii

\"În noaptea alba Plângeam cu lacrimi de sânge. Fugeam... Doream să uit... O urmă îngrozitoare De sânge, O urmă roșie de tristețe dulce-amăruie, de iubire vie, de dragoste pustie În urma

\"Un tablou... Am pictat din reci culori Pentru tine, amară natură Mai mult moartă decât vie... Noroi putred, ploi de lacrimi Animale ude și suflete nebune Atâta veyi în el În tabloul

PT EMILIA PICU CARE A DECEDAT PE DATA DE 5 SEPTEMBRIE 2009... „A plecat S-a dus... Nu mai este cea fost Nu va mai fi... Nimic nu mai are rost... De ce ai plecat Tocmai acum când... Când erai

A mai trecut încă o secundă, Simt un gol în sufletu-mi pierdut, Mi-e inima pe picior de ducă, Să afle ce-atât visez, un sărut. A mai trecut încă un minut, Ca și cum nimic nu s-a petrecut,

\"Oare nu mai e nimeni În lumea asta rece și pustie Goală și fără iubire Dar plină cu ură. Norii furtunoși vin și stau În inima mea singură Unde lacrimile amare curg Iar eu satu și

„De când ai plecat, De când te-ai dus Am pus chitara undeva sus Undeva de unde să n-o pot lua Și la ea a cânta. De când ai plecat, De când te-ai dus Am pus sticle la gură Și pe gât le-am

„Afară plouă În casă sunt doar eu Un suflet care plânge După sărutul tău. Sărutul pe care mi l-ai dat În ultima clipă M-a facut să cred Că viața mi s-a terminat. A fost un sărut de

„Noaptea venea peste noi Și ne iubeam în noapte Stând pe iarbă eram goi Sărut-am fața ta de lapte. Era o lungă noapte rece Dar noi eram fierbinți A fost ca un vis dulce Fiindcă ne simțeam

\"Ce zi posomorâtă E acum în viața mea Că nu ești lângă mine Și nu te pot uita. Picăturile cristaline de ploaie Încearcă să-mi alinte durerea Pe care tu ai provocat-o Când ne-ai distrus