Bate vantul...
„Bate vântul în inima mea Și încet îmi moare speranța De a te mai avea incă odată Și de a te iubi o noapte întreagă. Bate vântul în inima mea Și nu te pot alunga din ea Tot mai mult îmi
A patra scrisoare pentru iubita mea
„Când îmi zâmbești pe loc mă înnebunești. Când mă săruți ușor cu buzele tale până în iadul păcătos mă arunci, de unde nu aș mai pleca decât dacă ai fii iubita mea. Când mă privești ușor și dulce,
A treia scrisoare pentru iubita mea
„Alerg singur rin ploaie și lacrimile dulci ale norilor bătrâni peste mine curg șiroaie, peste inima mea preling o umbrț ce-mi seacă dorința de te uita… Alerg singur peste timpul când împreună
A doua scrisoare pentru iubita mea
„Timpul se scurge foarte greu și apasă pe sufletul meu, viața se duce ușor și lin ca și ura din sufletul meu plin… Iubirea este doar o iluzie când sufletul ne plânge și oricum de ne-ar fi ușor sau
Prima scrisoare pentru iubita mea
„Mă uit la cerul înstelat cu mici grăunțe de alb diamant și mi-aduc aminte cu duioșie de tine cum îmi spuneai cu bucurie și cu lacrimi sărate în ochii tai de culoare verzuie că mă iubești și mă
Un străin
„Taci și-ascultă cum urletul lupului Peste umbra nebunei iele se întinde Și deși el vrea s-o poată prinde Nu poate…e vina ei…și soarta lui… Citesc aceste versuri și realizez Că și pe mine
Moartea e doar o trecere
„Stau pe neobositul pod și apa cu abisul ei amar ce pare un antic Tartar Mi se pare un acru sirop. Un sirop ce curge alunecând ca și viața noastră, ca și soarta noastră Până ce lovește un
Plouă în noiembrie
„Plouă într-un sfârșit de noiembrie Iar lacrimile dulci ale norilor bătrâni Curg ca si-un val de cuvinte fără sens Și fără sens mi-e rugaciunea amăruie. Nu mai pot să plâng Și norii mă
Un tranvai
„Mă urc la tranvaiul târziu bătrân și plictisit de același drum Și greu mă așez pe-un scaun rapciugit, de unde privesc la strada plictisită udă și murdară Și la oamenii de
Satul meu
„Merg singur pe strada goală Pe același drum nestingher, Mă uit la cenușiul cer Și-un dor străvechi mă-nfioară. Un dor de bătrâna casă Și de prunii din fața ei, De puii mici și parcă chei Și
Ploaie in Făgăraș
\"Plouă peste strada puțin pustie, Peste strada plisctisită de aceeași monotonie Și norii se uită pestelumea lumea vie, Peste lumea plină de a lor nemurire. Iar apa ce curge peste ei țipă, Peste
Tăcere
\"O tăcere grea și apăsătoare Îmi apasă pieptul sufletului Și oricât el mi-ar cere aerul plin de fum Nu...Nu vreau să-i dau ultimul vers Pe acest ultim și neuitat drum. Nu pot să-i ofer parfum
Tot ce pot să-ți ofer
\"O lacrimă încet curge Și-un vers se mai scurge, Un zâmbet rece și fals Și-un ultim și greu pas, O vorbă simplă-n vânt Și-un suspin amar și-ncep să plâng. Asta e tot ce pot să-ți ofer, Asta
Marrijuana
„O aprind cu bricheta moartă, Un fum mă-nvăluie Și-n momentul în care intră-n mine Mă cuprinde o stare de forță, Cad lung pe pat și amețesc Dar trag din ea în continuare Și fumul tot mai greu
Dansul iernii, dansul dragostei
„Ninge. Fulgi de cristal Dansează nebuni Pe albastru cerului E oare dansul dragostei? Mai știi cum dansam și noi? Îți amintești pașii fericirii? Dar acum nu mai suntem NOI, Suntem doar eu Și
Dansul toamnei, dansul despărțirii
„Din cer plângeau îngerii. Lacrimi sărate erau în păru-ți iar ultimele zile de toamnă ne priveau în noapte dansând și cântand pe dealul unde ne-am văzut, ne-am plăcut, ne-am iubit și ne-am
Dansul verii, dansul magiei
„Mai știi acea noapte? Îți mai aduci tu oare aminte? Cucuveaua nebună zbura pe cerul întunecat Parcă plin de pulberi de diamant. Zânele erau în jurul tău, Licuricii dansau cu tine și greierii
Dansul primăverii,dansul cunoașterii
„Te-am vazut în acea seară, Erai o ființă rară, un mic ghiocel de primăvară, un țurțure de nea topit de-o rază de soare. Dansai când cântai cu ochii tăi mici și negri în acea seară Și-mi
Dumnezeu și Diavol
„Iubirea,dragostea și femeia, Atingeri tandre sau fierbinți, Niște tâmpenii născute Dintr-un Dumnezeu milostiv. Iubirea, un trandafir ofilit, Dragostea, niște seci petale, Atingeri tandre sau
Plansul nopții, plânsul unei fete
„Plângea noaptea când ai plecat, Iubito, în lumea rece Și p mine m-ai lăsat Singur între stele. Curgeau lacrimi albe din ochii tăi căprui și Iadul te implora Cu mine să rămâi. Iubito, în
Ce înseamna să fii poet?
„Ce înseamna să fii poet? Să scrii versuri de amor De uitare și de dor? Să scrii despre iubire Despre femei ori fericire? Să stai nopți la o lumânare La ea să privești la neîncetare Într-un
Rime
„Privirea ta tandră și inocentă, Vorbele tale ascunse și reci Mintea în zeci de bucăți mi-o aruncă Și nu mai stiu ce să crez... Mă iubești de-mi vorbești așa Ori într-un alb mormânt m-ai
Crez de iubire
\"Plâng norii grei și negri, Plâng îngeri jucăuși și albi, Plângi și tu Căci nu știi ce-i în sufletul meu. Râde soarele trist pe cer, Râd toți aștrii-n univers, Râd și eu Fără a știi:
Sabina și Daniel
„Se uită la tine Zâmbește, Zâmbești Și împreună râdeți. Îl placi mai mult când răsare luna De ți-ai și uitat numele dragă Sabina, Dar te place și el Iar numele lui e Daniel. Și împreună voi
Îmi place
„Îmi place cum ești, cum îmi zâmbești, cum îmi vorbești și cum ești. Îmi place să-ți vorbesc, ție să-ți povestesc, ție să-ți dovedesc și să-ți vorbesc. De asemenea îmi place să te
Cerul
\"Cerul pare să plângă aruncând asupra mea Lacrimi dulce și vise spulberate, mici stropi de amară ură și o cotropitoare dorință Care îmi amintește de tine. O copilă suavă, O domnișoară
Fă ce vrei
„Uită-mă Dacă asta vrei Sau în visul tău Să mă iei. Iubește-mă Noapte de noapte Sau urăște-mă O viață întreagă. Alege un răspuns Dar nu-l lăsa ascuns undeva în inima ta De unde nu-l pot
UN ÎNGER
\"A mai plecat o stea S-a dus sus în cer Cu Domnul Nostru să stea Lăsând în urmă un mister. Nu trebuie să fim triști Nici furioși sau supărați Pentru că e în Rai acum Alături de îngerii
Fugă
\"În noaptea alba Plângeam cu lacrimi de sânge. Fugeam... Doream să uit... O urmă îngrozitoare De sânge, O urmă roșie de tristețe dulce-amăruie, de iubire vie, de dragoste pustie În urma
Tablou
\"Un tablou... Am pictat din reci culori Pentru tine, amară natură Mai mult moartă decât vie... Noroi putred, ploi de lacrimi Animale ude și suflete nebune Atâta veyi în el În tabloul
A plecat o stea.....
PT EMILIA PICU CARE A DECEDAT PE DATA DE 5 SEPTEMBRIE 2009... „A plecat S-a dus... Nu mai este cea fost Nu va mai fi... Nimic nu mai are rost... De ce ai plecat Tocmai acum când... Când erai
A MAI TRECUT....
A mai trecut încă o secundă, Simt un gol în sufletu-mi pierdut, Mi-e inima pe picior de ducă, Să afle ce-atât visez, un sărut. A mai trecut încă un minut, Ca și cum nimic nu s-a petrecut,
Moarte
\"Oare nu mai e nimeni În lumea asta rece și pustie Goală și fără iubire Dar plină cu ură. Norii furtunoși vin și stau În inima mea singură Unde lacrimile amare curg Iar eu satu și
de cand....
„De când ai plecat, De când te-ai dus Am pus chitara undeva sus Undeva de unde să n-o pot lua Și la ea a cânta. De când ai plecat, De când te-ai dus Am pus sticle la gură Și pe gât le-am
SÃRUTUL
„Afară plouă În casă sunt doar eu Un suflet care plânge După sărutul tău. Sărutul pe care mi l-ai dat În ultima clipă M-a facut să cred Că viața mi s-a terminat. A fost un sărut de
cruntă așteptare
„Noaptea venea peste noi Și ne iubeam în noapte Stând pe iarbă eram goi Sărut-am fața ta de lapte. Era o lungă noapte rece Dar noi eram fierbinți A fost ca un vis dulce Fiindcă ne simțeam
ploaie in suflet
\"Ce zi posomorâtă E acum în viața mea Că nu ești lângă mine Și nu te pot uita. Picăturile cristaline de ploaie Încearcă să-mi alinte durerea Pe care tu ai provocat-o Când ne-ai distrus
