Helia Rimoga

Multumesc pentru apreciere si urari. Personajele sunt primele care mi se nasc in minte, chiar inaintea actiunii. Si de cand am citit "Pe aripile vantului", demult, in adolescenta, am inteles ca personajele memorabile pot face o carte mare; altfel o carte ramane efemera si se uita repede, oricat de elaborat i-ar fi stilul.

... pentru lectura, apreciere, comentarii

Cornel, aveti dreptate cu limbajul licentios, dar, desi pe site se face referire la niste instructiuni legate de incadrare, nu le-am gasit nicaieri ... si n-am dorit sa risc o retrogradare; oricum de aici incolo nu prea mai sunt "cuvinte urate" ; Nina va explica catre final de ce copilaria e povestita la persoana a treia ; ma bucur ca nu v-am pierdut ca cititor

Paul, va multumesc pentru observatii, voi mai trece la final o data prin tot textul si sper sa remediez micile greseli de scriere. Proza scurta nu am incercat, dar mai am "la activ" trei romane; eu simt nevoia de "spatiu" amplu in care sa-mi pot dezvolta personajele. In trecut m-am lasat uneori "dominata" de personaje si am "supraincarcat" poate prea mult actiunea, dar sper ca am reusit acum sa trec peste asta ...

... va multumesc mult pentru lectura, comentarii si stele (o premiera pentru mine). Simt pentru prima data de cand public aici ca eforturile literare imi sunt rasplatite (eforturi intre ghilimele - este cel mai placut "efort" din lume sa scrii!). Fragmentul de fata inchide un ciclu - va incepe un altul - din care voi publica in curand. Vera va merge mai departe si va evolua intr-o postura inedita, dar "camera de luat vederi" va fi predata in cea mai mare parte din timp altui personaj. Sper sa va am alaturi ca cititori pana la final si sa nu va dezamagesc.

E unul din cele mai impresionante \"tablouri sinoptice\" ale mortii pe care le-am citit. Eroina moare in vis si moare si in realitate. Imaginatia insa ii mai ofera o ultima intalnire cu acea parte din viata care a facut-o fericita. Dar realitatea isi pune amprenta asupra visului, si cei doi se despart si se instraineaza, la fel ca in viata reala. Poate pentru ca numai unul dintre ei moare in realitate sau poate pentru ca ce a fost legat pe pamant va fi legat si dincolo, iar ce a fost dezlegat pe pamant tot asa va fi si pe lumea cealalta.

Cristian, criticii pot \"manca\" de pe urma scriitorilor dar te asigur ca este si invers. Scriitorul ajunge sa aiba ce \"manca\" (sa capete faima/notorietate, sau sa se mentina in top - ceea ce se reflecta imediat in vanzari) daca un critic de renume l-a onorat cu lectura si a scris despre cartea lui, chiar daca s-a pronuntat negativ. De obicei insa criticii (nu ma refer la diletanti ci la profesionisti) nu prea baga in seama ceea tu numesti delicat-eufemistic \"scriitori fara experienta\". Timpul lor e prea pretios.
In alta ordine de idei, daca vei ajunge la etapa tiparirii pe hartie, ai sa te convingi cine sunt adevaratii paraziti care traiesc, la propriu, de pe urma scriitorilor, fie ei valorosi sau nu (la aprecierea lor). Pe acestia, metodele moderne de diseminare a produsului literar ar trebui - in cele din urma - sa-i scoata de pe piata, desi deocamdata e doar un vis indepartat.

Va multumesc pentru mesaj - mă bucur că \"mă\" citiți - adesea scriitorul se identifica personal cu creatia sa. Fragmentul are o semnificație specială și pentru mine (chiar are acoperire într-o realitate de suflet), dar în general trece neobservat de către alții, \"furați\" de acțiune.

Da, voi incerca o \"remodelare\"
Multumesc mult pentru atentie si sugestii.
E o poezie pe care am scris-o demult de tot, nici nu mai stiu ce emotii au facut-o atunci sa urce din \"panza freatica\" ...

Va multumesc mult pentru aprecieri, astept să ma \"vizitați\" si pe celălalt roman. Pe acela l-am scris mult mai \"dezinhibat\", cu oarecare rautate chiar.