Poet(-)astrul
Priviți-mă, vă rog, pe-afișul ăsta mare: Un uriaș pe fondul cerului albastru Cu zambet radios, ca mândrul Soare: Sunt EU, doar EU, faimosul poet-astru! (-- declar ca orice asemanare cu
HRHelia RimogaTe rog
Te rog, dă-mi timpul pe fast-forward să pot ajunge la finișul acestui coșmar să-mi adun ființa risipită (să nu se carieze între colții dușmani) Te rog, îndepărtează trolul ce mi-a apucat
HRHelia RimogaUnui feudal
A fost odată un mare Senior La el a venit într-o zi un Scriitor Însă, vai, se-ntâmplă să-l calce pe Picior Așa că l-a alungat de pe moșie Repejor. În alt colț al împărăției, un
HRHelia RimogaOrar de zi cu zi
De dimineață am băut rasăritul într-un pahar După care am luat orele la pas mărunt Pe la amiază am făcut echilibristică pe puntea suspinelor Și seara ne-am hrănit cu câte un surâs obosit Apoi
HRHelia RimogaJurământ de credință
A venit vremea Marelui Jurământ deci pune în ac firul ursitei și coase pe sufletul-pânză slovele sacre nu, nu te teme de-ai să te-nțepi picătura de sânge abia va isca foc în
HRHelia RimogaPlutesc albastre păsări
Plutesc deasupra noastră albastre păsări ale amăgirii cu aripi largi și zbor înmiresmat trec de la minus nicaieri catre plus nicaieri cu grădini sub aripi și flori în loc de pene
HRHelia RimogaErau zile
Erau zile când sufletul meu rătăcea desculț peste cioburi de vise când dintr-un nespus de larg buzunar ascuns se descolăceau amintiri și se prefăceau în haite de câini și-și urinau pe
HRHelia RimogaȘaradă
Era o dimineață cu mâini albe de lumină. Trebuia să găsesc ceva tocmai la capătul lumii de partea cealaltă a orelor Am pornit spre un oraș care ascunde o casă în care șade un om al cărui
HRHelia RimogaDușmanilor unui romancier
Dragi domni și doamne, ca să luați aminte Voi trage-n vânt câteva salve de cuvinte De nu vă nimeresc în plin E fiindcă pana nu-i umplută cu venin De nu scriu către voi cu ură E fiindcă nu-mi
HRHelia Rimoga