Prognoză cu diluvii
Pe peronul gării era un loc lipsă,
Al meu,
Șaman, orașul m-a vindecat de tine
A trimis în tren doar bătrâni,
Soldați în permisie, morți repatriați.
La radio se anunță
Orașul de mercur, curgea sub mine
Spre pumnalele asasinilor.
Treceam pe lângă un bătrân care
Se lupta să-și ducă pensia întreagă acasă
Întocmai ca în \"Bătrânul și marea\".
Mi s-a făcut
Nu înțelegea nimic...
La \"sărbători fericite\"
I se răspundea fuck you!
Moș Crăciun trăgea cu mitraliera
Slobozind vinul din turle
Pe Isus doborât de pe tarabă
Scria Made in China
Pe
Ploua cu lebede moarte
Aduse de uraganul Schonbrun
Lumea-i blestema tot pe țigani
Sigur au ciocnit cu apă minerală.
Enervat pe ciorba acră de acasă
Þi-am dat un Short Message Service.
Nu
Și eu mă voi elibera de oase
Precum pământul de povara aurului
Și mă voi elibera de sânge
La fel ca un apostol de mormânt.
Ce tainic zbor înspre străbunii gliei
O să străpungă clipa
Destinu-i greu pentru lună
Când are parte de sudălmi
Că nu-i e destulă lumină,
Că a pus prin noapte vămi.
Cu sclipiri false de piatră
Măsluită de mâini nepricepute
Ș-apoi cusută pe-o nomadă
Prin burg doar tu și eu...
Tu alungai păsări cu căderi de frunze
Aduse de departe din târgul Bizanț,
Eu îți ghiceam parfumul ostil de toamnă
Uscat prin filele ierbarului steril
În care fluturii
Risipită pe ici pe colo, câte-o rugă bate-n geamuri...
Astăzi s-a dat liber îngerilor cu nimb,
E-nghesuială mare printre irozii ce prind stelele în hamuri
Ploconul granzilor ce nu dau nimic în
Urcați-vă pe pântecoase tunuri
Topite din picioare de coloși,
Voi, spânul, cocoșatul, căpcăunul,
Trosniți o gamă la coadă de delfin!
În sala spartă dinspre loja monahală
Cu fața frântă
Profundă, toamna cădea în gradini învinse de ploi
Renăscând cupidoni ce narau un antipastel cu jilave,
Eram din același tablou cu naturi ce mureau peste noi
Sorbind prețios afectat veșnicia din
Ore întoarse-n pustie,
Ore rodite de fum,
Isus iar a pornit la drum
Spre voi, spre noi, cine știe...
Ore cu vii, ore cu morți,
Ore destrămate prin vii,
Se murea, se murea să știi,
Pe rugul
Iubirea mea, mănăstire de sare
Ce am suit-o din mări abisale
Spre chipul tău.
Iubirea mea, castru marin
Durat din nisipuri de-o vară,
Înălțat pe spinari de delfin
Oprit într-o piatră
Îmi glăsuiți cuvinte rare
Voi, pietrelor trecute prin creații,
Pietre seci și pietre funerare
Bătute-n giulgiul oaselor de sfinți.
Vă aud pe voi, pietrelor rămase printre oase
Să stăpâniți
Tinerețea mi se învechește
Ca un vin baștinaș uitat prin butoaie,
Îmi simt arcadele cotropite de păsări
Și prea viu, argintul din mine se umflă puhoaie...
Trupul își sapă destoinic groapa
De mâine e toamnă,
Noi ne vom retrage sufletele sub palide frunze
Să nu le destrame acreala vinului,
Să nu se înfrupte din ele melcii învinși
Ce se retrag spre adâncuri,
Așteptând judecata de
Lasă-mă să-ți fiu inorog
Sau osul din aripa ta să fiu,
Tu icoană să-mi fii când mă rog
Sfârșit, pământiu.
Corabie sângelui tău să-i fiu,
Focului lăuntric vatră,
Să fiu mortul tău
Cuprindeți-mă luturi
Pe mine, regele humă,
Zvantați-mă scuturi,
Adio, soldații mei de spumă.
Treceți-mă spade
Prin temple arcade,
Închină-te feudă lună
Mie, regelui de
Când tâmplarul a stors lemnul
Câtă filosofie a ieșit...
Și a devenit duhovnicul crângului
Cu înțelepciunea-i biblica...
Dar câte drame s-au montat
Pe scene de lemnărie,
Câte cruciade de
Din nările pegasului ieșeau galaxii
Și atingerea aripilor ne învia universuri
Pe care le refuzai din plete...
Dura zborul nostru de ceva căderi de frunze
În astrala corabie lăsată de zei fără
Veninul ce mi-l picur astăzi din canin
Și-l dau pe gratis la crâșma deznădejdii
E strâns de-o viață și strecurat prin vin,
Prin sfecle fierte și pântece de trestii.
L-am strâns cu truda
Cu pumnul răzvrătit se răscolea cenușa,
Se răscolea cenușa rugurilor andaluze
Să se mai scoată un os dintre spuze
Poate mai poartă in el vre-un duh viu
Ce ar putea mișelește sa învețe din nou
Ce
Am mers o vreme prin urne de cenușă,
Printre osânde strămoșești
Să cer oaselor ce nu mi-a dat sângele
Și pietrelor să dezlege taina primului cuvânt.
O vreme am rămas pe punți
Când
Prietene ce stai prea des în jurul mesei
(eșafod trosnind a scânduri de sicriu)
Sacrifici zi de zi un înger ageamiu
Ce-a copt în dopul sticlei nefiresc de vesel.
Mereu îmi amintești ce