Prognoza cu diluvii
Prognoză cu diluvii Pe peronul gării era un loc lipsă, Al meu, Șaman, orașul m-a vindecat de tine A trimis în tren doar bătrâni, Soldați în permisie, morți repatriați. La radio se anunță
Viva Fidel !
Orașul de mercur, curgea sub mine Spre pumnalele asasinilor. Treceam pe lângă un bătrân care Se lupta să-și ducă pensia întreagă acasă Întocmai ca în \"Bătrânul și marea\". Mi s-a făcut
Intoarcerea fiului risipitor
Nu înțelegea nimic... La \"sărbători fericite\" I se răspundea fuck you! Moș Crăciun trăgea cu mitraliera Slobozind vinul din turle Pe Isus doborât de pe tarabă Scria Made in China Pe
Ploile vin dinspre Viena
Ploua cu lebede moarte Aduse de uraganul Schonbrun Lumea-i blestema tot pe țigani Sigur au ciocnit cu apă minerală. Enervat pe ciorba acră de acasă Þi-am dat un Short Message Service. Nu
Balada spanzuratului
Și eu mă voi elibera de oase Precum pământul de povara aurului Și mă voi elibera de sânge La fel ca un apostol de mormânt. Ce tainic zbor înspre străbunii gliei O să străpungă clipa
Tablou cu luna
Destinu-i greu pentru lună Când are parte de sudălmi Că nu-i e destulă lumină, Că a pus prin noapte vămi. Cu sclipiri false de piatră Măsluită de mâini nepricepute Ș-apoi cusută pe-o nomadă
Asteptare
Prin burg doar tu și eu... Tu alungai păsări cu căderi de frunze Aduse de departe din târgul Bizanț, Eu îți ghiceam parfumul ostil de toamnă Uscat prin filele ierbarului steril În care fluturii
Craciunul granzilor
Risipită pe ici pe colo, câte-o rugă bate-n geamuri... Astăzi s-a dat liber îngerilor cu nimb, E-nghesuială mare printre irozii ce prind stelele în hamuri Ploconul granzilor ce nu dau nimic în
Martea grasa
Urcați-vă pe pântecoase tunuri Topite din picioare de coloși, Voi, spânul, cocoșatul, căpcăunul, Trosniți o gamă la coadă de delfin! În sala spartă dinspre loja monahală Cu fața frântă
O toamna doar a noastra
Profundă, toamna cădea în gradini învinse de ploi Renăscând cupidoni ce narau un antipastel cu jilave, Eram din același tablou cu naturi ce mureau peste noi Sorbind prețios afectat veșnicia din
Ore
Ore întoarse-n pustie, Ore rodite de fum, Isus iar a pornit la drum Spre voi, spre noi, cine știe... Ore cu vii, ore cu morți, Ore destrămate prin vii, Se murea, se murea să știi, Pe rugul
Munci
Iubirea mea, mănăstire de sare Ce am suit-o din mări abisale Spre chipul tău. Iubirea mea, castru marin Durat din nisipuri de-o vară, Înălțat pe spinari de delfin Oprit într-o piatră
Glasul pietrelor
Îmi glăsuiți cuvinte rare Voi, pietrelor trecute prin creații, Pietre seci și pietre funerare Bătute-n giulgiul oaselor de sfinți. Vă aud pe voi, pietrelor rămase printre oase Să stăpâniți
Ecouri din clepsidra
Tinerețea mi se învechește Ca un vin baștinaș uitat prin butoaie, Îmi simt arcadele cotropite de păsări Și prea viu, argintul din mine se umflă puhoaie... Trupul își sapă destoinic groapa
De maine e toamna
De mâine e toamnă, Noi ne vom retrage sufletele sub palide frunze Să nu le destrame acreala vinului, Să nu se înfrupte din ele melcii învinși Ce se retrag spre adâncuri, Așteptând judecata de
Invocatia inorogului
Lasă-mă să-ți fiu inorog Sau osul din aripa ta să fiu, Tu icoană să-mi fii când mă rog Sfârșit, pământiu. Corabie sângelui tău să-i fiu, Focului lăuntric vatră, Să fiu mortul tău
Regele huma
Cuprindeți-mă luturi Pe mine, regele humă, Zvantați-mă scuturi, Adio, soldații mei de spumă. Treceți-mă spade Prin temple arcade, Închină-te feudă lună Mie, regelui de
Tamplarul Iosif
Când tâmplarul a stors lemnul Câtă filosofie a ieșit... Și a devenit duhovnicul crângului Cu înțelepciunea-i biblica... Dar câte drame s-au montat Pe scene de lemnărie, Câte cruciade de
Poarta
Din nările pegasului ieșeau galaxii Și atingerea aripilor ne învia universuri Pe care le refuzai din plete... Dura zborul nostru de ceva căderi de frunze În astrala corabie lăsată de zei fără
Iliade
Veninul ce mi-l picur astăzi din canin Și-l dau pe gratis la crâșma deznădejdii E strâns de-o viață și strecurat prin vin, Prin sfecle fierte și pântece de trestii. L-am strâns cu truda
Nopti Andaluze
Cu pumnul răzvrătit se răscolea cenușa, Se răscolea cenușa rugurilor andaluze Să se mai scoată un os dintre spuze Poate mai poartă in el vre-un duh viu Ce ar putea mișelește sa învețe din nou Ce
Fiul drumului
Am mers o vreme prin urne de cenușă, Printre osânde strămoșești Să cer oaselor ce nu mi-a dat sângele Și pietrelor să dezlege taina primului cuvânt. O vreme am rămas pe punți Când
Ingerul de caramida
Prietene ce stai prea des în jurul mesei (eșafod trosnind a scânduri de sicriu) Sacrifici zi de zi un înger ageamiu Ce-a copt în dopul sticlei nefiresc de vesel. Mereu îmi amintești ce
