Hanna Segal

\"Eu pur și simplu-ndeplinesc în părticica mea de loc
Destinul care mi-a fost scris cu apă vie și cu foc.\"

\"God assigns a smal sector of the universe to each of us to take care of.\" - Hasidic teaching

Ca om care am vazut filmul, pot sa spun ca e povestit ca la carte, ba chiar cu mult spirit de observatie si atentie pentru detaliu... in plus, prin paralelele la prezentul epigonic, aflam amanunte interesante din viata lui Gicu si putem intelege cate ceva despre framantarile din sufletul lui si chiar despre mimica subtila care insoteste anumite revelatii, citez: \"Cand ii da coiful jos...Gicule, facu Hector o mutra ca a ta cand m-ai prins sub cearsaf cu nevasta-ta.\"
Trei beri pentru Jean :)

De-abia astept sa o cunosc (literar) pe bunica ardeleanca... bunica Victoria mi-a redesteptat niste amintiri (cam necajite) cu o cunostinta de la tara (tot Victoria) care era cam la fel de generoasa si omenoasa... intr-o iarna a plecat la tratament cu namol si a lasat cateaua sa moara de foame in lant. De atunci i-am facut lobby negativ si am refuzat sa mai trec pe acolo.
Prelatul Ciocan (era sa zic rechinul ciocan) e intr-un rol secundar aici, dar sper sa se implice mai activ in urmatoarele episoade, ca mi-a devenit drag ca personaj controversat.
drag,

am ras cu lacrimi de reactia bietilor enoriasi la popa corentat cu parul spikes si curtea cu nuiele, maturi si manele... chiar ca i-a trezit la viata...imi si inchipuiam o slujba tinuta de Vasilica asta... zi, bre, e bazata pe o intamplare reala?
ca daca e adevarata, ma duc sa-i spun la rabineasa si facem si noi un plan de actiune, macar cu putin gel si un tricoul plasa acolo, sa nu ramanem in urma :)

e noapte afara si arca e-n port
in spate orasul e negru si mort
da mana mylady si hai sa fugim

in albele panze ne sufla speranta
si nu cauta de e trista romanta
suntem inca tineri, si inca iubim

Chiar si low humour (citez din tine, ca altfel eu nu sunt fitzoasa, umor sa fie) are farmecul lui, cum se vede si din bucata de fata, care e savuroasa, cu joculete de cuvinte si de glezna. Sfarsitul e demn de un episod intreg cu Dorel Bibelou, adica ar merita expandat cu posetzica si ciorapi plasa :)

DoDu, Virgil, Cristiana,
multumesc pentru trecere si interes

statistica lui DoDu contine mult adevar, romanii sunt vazuti ca buni profesionisti si oameni care muncesc din greu... de unde rezulta ca daca scoti omul dintr-un sistem damnat, se poate.
observ la multi dintre romanii cu care ma intersectez fenomenul cu renuntarea la limba natala... copii inteleg dar prefera sa raspunda in engleza... in casatoriile mixte am vazut cazuri in care copii au invatat destul de bine romaneste de la mama, dar daca tatal e roman, slabe sperante; unchiul meu a plecat din Romania, matusa mea vine dintr-o familie de evrei lituanieni, dar e nascuta in State, verii mei vorbesc doar engleza, desi unchiul se bucura sa vorbeasca in romana cu mine si cu altii.

Virgil, multumesc pentru compasiune... cand e si instelata, ma unge la inimioara :)... la pensie promit sa ma trag mai la sud.

Cristiana,
nu e nici un bai, esti binevenita oricand :) Si daca eram in Romania (pecare o iubesc mult in continuare)tot n-as fi scris fara mici ironii ici si colo. Cine se iubeste se inteapa :)

Faci tu ce faci si imbraci ideea in forma clasica... rima tine cu tine (\"the force is strong with you, young jedi\" - tocmai m-am intors de la Revenge of the Sith).
In fiecare batran e un copil care se intreaba ce s-a intamplat... doar ca nu mai exista urechi deschise inauntru. Doar ca odata ce imbatranesti, de vreme ce nu mai poti fi un exemplu negativ, incepi sa dai \"sfaturi bune\" :)

Cristiana,
chiar este una dintre cele mai dezvoltate tari si de multe ori ma gandesc cu multumire la faptul ca este locul ideal pentru o viata decenta si libera. E o societate care pune accentul pe contributia individuala a cetateanului si nu pe rasa sau religie... macar teoretic. E o tara in care poti avea demnitatea profesiei tale, asa cum deriva ea din grad, functie si portofel :)
Deci, departe de mine in a vorbi Canada de rau, e chiar casa mea si despre casa, numai de bine... dar sa vopsesti cu laude gardul nu ma caracterizeaza, nu intentionam sa scriu un ghid de imigrare... micile ironii cuprinse aici sunt chiar in stilul in care canadienii vorbesc despre ei insisi... surprinzator, canadienii sunt oameni cu mult umor, chiar daca nu foarte agresiv sau vitriolic. Daca nu facem putin misto de noi insisi, riscam sa ne luam prea in serios.

Lory,
ma bucur ca ti-a placut plimbarea... pentru tine am intotdeauna un loc langa sofer:)

Multumesc mult pentru trecere, comentarii si sugestii, am rezolvat balbele cu \"vre-un\" si \"vre-o\" (saru-mana pentru tragerea de atentie)... de cand stau la departare de tara natala, a mai ruginit si gramatica, de :)
Da, musai imi fac e-book (am deja un nod la batista)... imi pare rau, nu exista inca o provincie unde caiini sa umble cu covrigi in coada, dar in anumite teritorii, caiini de sanie umbla cu coada covrig... sa zicem ca e destul de bine documentat, chiar daca n-am putut sa acoper personal toate locurile descrise... oazele de umor sunt si ele canadiene... e o personala cam lunga, dar asta numai din cauza ca e o tara cam lata si nu puteam sa dorm bine daca nedreptateam vreun coltisor din ea :)

Mi-a placut curgerea, muzicalitatea si nu in ultimul rand delfinul mau mau :) Mai trec.

Lory, textul asta mi-a provocat o bucurie greu de descris. Are niste intorsaturi de fraza foarte finute, apreciate de cunoscatori.... am vrea sa mai vedem proza scurta umoristica, a iesit foarte fain...
Ce ziceam? a, da, zacusca... avem sarbeasca si bulgareasca la magazin, dar nu de ghebe... poze? pentru Nea Mircica, un Spielberg daco-roman as poza si langa un urs polar :)

mă învăța să cânt la pian,
o mai luam peste degete…
obloane n-aveam, doar transperante
de încâlcit îmi încâlceam singură în par ciulini,
veneam de-afară cu fluierele picioarelor
numai vânatai, desen în cărbune.
la dezinfectat îmi luam trăirile
de la cap la coadă,
strângeam din ochi și din maxilare
până când durerea fugea
ca lumina privită prin sticla afumată.
prima cafea mi-am făcut-o la 12 ani
bat mitzvah, dreptul la nechezol
râșnița electrică avea rostul ei
dar nu pentru piper cu miezul viu -
din gură mi-au țâșnit toate culorile vieții…

Cum lipsesc putin, cum se intampla cate o sotie... asa ca acum recuperez si in loc sa dorm ma distrez. Cu sos de vin sa fie, dar sa speram fara ciuperci... si scuzati aluzia:)

Cu rasete... nici macar nu mi-e teama ca ma prinde lumea. O selectie facuta atent si dupa regulile artei. Acum, in legatura cu haiku-ul... anumite scoli eretice din America de Nord nu prea mai tin de regula lui 5-7-5... am vazut postate pe un site de haiku chestii pe langa care asta era tata al lor. Eu il vad ca pe un tristih urban cu dragoste flamanda. Dar nu se compara cu kinky :)

\"ia minte-ma
dar minte-ma frumos sa nu-mi dau seama
poti Sorin sigur ca poti
dar nu mint
de ce sa mint\"

pai nu poate omul sa te minta la comanda, ce dumnezeu... stai sa dospeasca:)

foarte fluida, am citit-o dintr-o sinapsa,
misto controversa asta si... a naibii de trista, ca imi aduce aminte cand am facut ceramica glazurata cu niste copii tampiti si unul din ei mi-a pus glazura in cap.

Cu multumiri multe trecatorilor, cititorilor si comentatorilor... ca daca n-ati fi voi, dragilor, nu mi-as da atata silinta:)
Imi cer scuze ca nu raspund fiecaruia in parte, dar sunt stoarsa ca un prosop si ma duc sa-mi incarc bateriile. Ma bucur ca a starnit zambete, asta era ideea.

Si culmea, e 5-7-5, n-are verb decat la gerunziu si in plus reda si .... patosul lucrurilor... fire-ai al naibii, mai Joe :)))

Facute si dupa regula 5-7-5 si nici rele
Sa fie intr-un ceas bun si la mai multe.

Unul din putinele pentru care a tebuit sa apelez la cutia de servetele de pe masa... sper ca intr-o zi sa dau si eu o mana de ajutor lui Dumnezeu. Infierea in masa e buna, dar si personal putem face ceva:)