Hanna Segal

Lory,
traiasca femelele muscatoare... ca si cei muscati de ele, fiind o relatie de interdependenta:)

Joe,
tie doctoritza iti raspunde cam asa: fericiti balaurii capcanogeni care n-asteapta recunostinta, ca aceia in veci nu vor fi dezamagiti... altfel stai cu spatele in sus si ai sa fii uimit cata populatie de sex opus o sa se perinde prin Mercedes, intolita Versace. 10q for passing by, man:)

Costin,
Yaaaahoooo! Multumesc pentru apreciere si modul in care imi ghicisi intentiile (oare nu mai poate doctorul sa mai aba nici un secret?:) Chestia asta a fost destul de premeditata, dar greierele arboricol nu e singura fiara cu obiceiuri curioase si atat de fabulistice... cred ca atunci cand mi se vor mai relata si alte obiceiuri si apucaturi faine, rubrica asta va recidiva:)

Si totusi e foarte amuzant, chiar daca o blasfemie de primavara de la un cap la altul, mersi ca ai bagat si menora aia pe acolo pe undeva, apreciez atentia la detaliu, mi-a placut chestia cu in rate si coming soon to a church near you... in fine, nu cred ca eseul face misto de Dumnezeu, ci de modul incare il receptam noi la greu, ca Disposable God™ de unica folosinta si partener de tranzactii profitabile (lui ce i-o fi iesind, doamne:)

Mi-a adus putin aminte de un banc in care un pastor trece pe camp si da de un taran incult rau de tot intr-ale religiei, ii pune niste intrebari, taranul tot pe langa, pana la urma pastorul satul, pune piciorul in prag si ii zice (redau dialogul in engleza, ca mi-e lene sa fiu subtila si traduc poanta)

The frustrated preacher asked: \"Are you prepared for the resurrection?\"

This caught the farmer\'s attention and he asked, \"When\'s it gonna be?\"

Thinking he had accomplished something the preacher replied, \"It could be today, tomorrow, or the next day.\"

Taking a handkerchief from his back pocket and wiping his brow, the farmer remarked, \"Well, don\'t mention it to my wife. She don\'t get out much and she\'ll wanna go all three days.\"

felicitari, Angela, ramai una dintre cele mai inspirate scriitoare pe care am avut placerea sa le citesc de cand cutreier pe Agonia... aproape fiecare rand de-al tau e o surpriza si o mare bucurie

superba scriere, maria, nici nu stiu ce cuvinte de-ale tale sa-mi bag mai repede in buzunare si in rucsac... prima strofa cred ca am tocit-o bine cu ochii inainte sa ma dau pe derdelus in josul paginii, zic, doamne peste ce am dat eu aici:)
am avut sentimentul ca am prins de un picior acele barfe care se inalta spre portile cerului:)
in fine cu cat o citesc mai mult, cu ata imi place mai mult, daca ar fi dupa mine as recomanda-o si as imparti-o cu toata lumea. Sper sa mai fie descoperita si de altii.
Multumesc,

pai viatza e asta? el pe acoperis, si eu ca inginer, toata ziua pe teren, luand probe de apa si de sol, sau de apa cu sol, care se numeste in limbaj comun, noroi... mai ca mor de ciuda cu um frate de al meu emigrant a ajuns la inaltime:)

foarte buna epigrama, imi pare rau ca n-am avut inspiratiune spre a raspunde in versuri, sper sa mi se scuze ca am intrerupt sirul de catrene cu nesarata-mi proza:)

la mai multe si la fel de bune,

Doamne, peste ce am dat eu aici! Versuri crude, crude, da eeeeeeeee! N-am sa ma refer decat la modul in care sunt imbinate cuvintele, adica foarte spontan si vioi:) sunt cateva expresii pe care ma aduci in stare sa le copii in agenda, nu alta. Nu pot sa iti descriu ce zambet am pe fata acum, nu de necazul acestei biete perechi parinte copil, fireste, ci din cauza usurintei tale de a versifica si de a incanta,
drag,

Joe, in primul rand bine ca te-ai intors, ca nu mai erau decat chestii serioase si mult prea serioase de citit, ori asta dauneaza dupa un timp. Acum ma simt intr-adevar mult mai bine, mi-am citit telenovela:) cu background muzical de nimeni cu diploma (hi, hi, hi)si cu baiatu\' ala, denumit sugestiv Gogu care interogheaza prietenele altora despre filozofiile existentei.
uite, in semn de apreciere si pentru ca te consider un balaur adevarat iti atasez o poza cu balaurul nostru din West Edmonton Mall, surprins intr-o criza de personalitate

in seara asta am sa visez la femeia desertului care trece pe deasupra nisipurilor nelasand urme, decat in adancul inimii
drag,

Si scuze pentru copiii (cu trei de i :)

Alin,
fiind un subiect fierbintel, imi permit sa las un mic semnulet de trecere. In Canada avem doua tipuri de scoli: public schools si catholic schools (mai exista si un numar mai mic de scoli pentru alte minoritati)... in scolile publice nu se preda religie, in schimb in scolile catolice se preda, dar nu numai catolicismul, ci un asortiment variat, astfel incat copii se familiarizeaza cu caracteristicile celorlalte religii. Adica nu li se spune corect e asa cum facem noi si incorect e cum fac ceilalti, ci noi facem asa, iar ei fac alminteri, evident copilul catolic e incurajat sa ia parte in activitati religioase proprii confesiunii lui, dar nici ceilalti nu sunt pusi intr-o situatie jenanta. Pe ansamblu, cand ies din scoala, copii au o viziune mai larga, sunt mai putin tentati sa ridiculizeze pe altii in priviinta confesiunii lor si sunt si mai informati asupra propriei religii.

Un text scris cu multa, multa sensibilitate, nu numai ca il recomand si altora, dar promit sa-l pastrez in inima. Nu stiu daca e bazat pe o intamplare reala, sper sa nu, dar ramane unul dintre cele mai bune pe care le-am citit aici pe site.
inca odata, felicitari

fata morgana
se dă în scrânciobul minții

superb, si numai pentru atata tot merita remarcata, ce spun eu pentru atata tot, asta e esenta:)

\"Si-asa zburam, cu pacea-n suflet, plina,
Dar binele acesta, doar visat,
Nu, niciodata nu s-a intamplat
N-am dat saracilor o paine, nici lumina
Lumina unui gand curat, sau sfat...\"

vorba lunga, saracia omului:) daca vrei sa dai, cine te impiedica? nu crezi ca toate chestiile astea care raman la nivelul de \"as vrea, da\' fa tu o minune cu mine\", ar trebui transpuse in practica? altfel, tu cu rugaciunea si cu painea, iar ei cu foamea... cred ca Dumnezeu deja te-a invatat, restul depinde de tine

Mai, mai, mai! Asta chiar a fost buna. Te citesc cu placere, ca intotdeauna, dar acum a fost cu suspans, ca vream sa vad daca iese ceva. Si uite ce iesi: un palmoi peste ureche:
Mi-au placut dialogurile si Oana asta, a naibii, care i-era urat singura acasa... Pana la urma, gogoasa in loc de pupoi a fost:)

cu multumiri, pentru sinceritate
si pentru ca orice suflet are undeva o urma de arsura, mai mica sau mai mare... pe alt plan ma recunosc in textul asta, stiu ce inseamna sa fii o minoritate, chiar daca nu vizibila, si sa fii aruncat, cum zici tu, într-un joc nenorocit neînțeles de sine. Tot ce stiu este ca nu ai nici un motiv de rusine. Rusinea ar trebui sa fie a celor care cauta scurtaturi morale si isi iau parerile din conserva.
Pe de alta parte, relax and enjoy, genul asta de oameni nu dispare niciodata:)

Un eseu serios, dar nu intr-atat de serios incat sa nu se termine cu o poanta buna. Profesarea absurda a virtutilor e poate mai periculoasa ca lipsa lor:)

o joaca superba, un experiment reusit si uite asa as putea continua... ce mai, paneminesciana! :))))

multumiri pentru bursucel, care a reusit sa faca un text bestial dintr-un enunt distilat in sase treceri:)

Fă un final artistic
Nu unul prăpădit

da, de acord din toata inima... sfarsitul dragostei ar trebui sa fie un mare bairam, cu foc de tabara si o sarutare de mana cel putin la trasul cortinei:)

thanks for your very refreshing perspective,

Oricine are nevoie cateodata de o certitudine, asa ca uite, daca vrei parerea mea personala, sincera si chiar oficiala, nu esti:) ca daca as zice ca esti ar trebui sa-mi reconsider atitudinea fata de mine, ori nu ma lasa inima. Prin urmare, am decis sa nu te salvez de tine, cel putin de data asta:)
drag,

Buna :)
nu-ti raspund in versuri ca inspiratia nu e cu mine asta seara, dar apreciez perspectiva... sa moara deci si capra vecinului :)