Chemarea neatinsă
Îmi împlinesc chemarea în îmbrățișarea ta... timpul, e prea scurt pentru viață; Neființarea mă face să-mi uit rostul... când voi fi ostenit, aripile vor hrăni simțirile tale.
Trăiește!Pentru că fluturii nu mai au aripi și îngerii plâng
Numai ceasul bate orele când trupul timpului atârnă de călcâiul tău... în cheiul pașilor visul caută iertare- e târziu... pentru un strop de credință fluturele și-a pierdut aripile, frigul
Tăcerea îmi omoară utimul vis
Singurătatea îmi otrăvește și ultimul suspin... Tăcut îmi caut în neant ultima vibrație de viață, o ascult... ...și... aștept să văd cum mă învăluie în beznă ochiul
Cafea...măști de fard...scrisoare...
Cafea... inexistența adună în ea secrete. sufletu-mi așteaptă o adiere
M-am întrupat din timp...
Motto: Și-atunci când din viața lui, timpul ,va da un suflu omenirii,vom știi că infinitul s-a hranit din noi.” Uneori... aștept la geam toamna sa-mi bată
Un inger de vise
Un inger de vise... Doar aripa de înger îmi mai poate șopti visarea... de parcă timpul, ar ascunde sub curcubeul lui, ganduri...
O rugaciune...
O rugaciune... Numai tu, cu ochiul tău, doamne... plangi păcatele lumii. În umbra aripilor tale mă-nchin și eu, pe corăbii de căință, cerandu-ți ție, Doamne
Emotii de seara
EMOÞII DE SEARÃ La umbrele trecute de apus stă ,azi, cuvantul… …și… simt cum tăcerea mă umple de ganduri, de vise pe care le simt ascunse într-un alt “azi”, trist...și mohorat de
