retorica

Aș putea zice că mă plimb, pe străzi înguste, cărări intortocheate...Pămîntul e încă rece.Cu mine. Și mîna mea e rece,stînca încă-i rece,capul nu pot să-mi plec la umbra copacului bătrîn,de teamă, de revoltă, de ură, de teama că la poale-i mușchiul încă suferă.De rece.Coamă a pădurii, de ce ne învălui cu tacerea ta ? Aș putea zice că mă plimb pe cărări întortocheate...o fac....la fiece ceas din zi și din noapte...mă gîndesc... e egoism oare asta? că mă gîndesc la mine?Dar a ieșit soarele, din neguri mă incîntă, mă-ncălzește. De ce e cald, de ce mă dezmorțește?cu ale lui sulițe mă străpunge, și simt... căldură , ură, pe mine, pe ce e cald deja. Trist...nu, bucuros, da ! Peste măsură...măsura timpului aiurea in tramvai trecut, mă plimb...pe străzi înguste, pe cărări întortocheate...