Fără titlu

Am minute bune de care stau și privesc în gol...nu văd nimic, doar văd.Nu simt nimic, ating și mă retrag...

mi-e strînsă inima in ghem de ace...doare,dar e plăcut...să simți măcar durere,toți se bucură de durerea ta

că o simți ! Și-atunci trăiești...prin lume, prin gesturi, gînduri aliniate la zid...surîd ! mi-e greu dar atît de ușor să scriu...să scutur foile de praf se poate? mă scutur și tresar...e primăvară afară, in jurul meu se croiesc planuri de învingători ce nu cunosc înfrîngerea, uitarea să-i cuprindă...sînt cu ei și pe alături lor, mi-e greu să recunosc dar universul meu nu aprține lor,

deși ei fac parte din universul meu. Nu de învins. Dar nici de învingător...prin lume trecător amprenta-mi șterge praful de pe existența lor mizeră...

am fost și sînt un prost ! că-mi pasă ? păsami-ar nu de ei, de mine...de tot.

Nectar pe buze-as vrea să am, să otrăvesc lumea cu bunătatea lui...dar am doar buze. Să nu am umbră-aș vrea, căci in umbra mea cineva își trăiește existența, furnică sau floare de ar fi...Aș inchide ochii, să nu tocesc grația florii ce merită privită, atinsă doar de soare !

Aș vrea să iubesc doar din priviri, să nu am inimă, căci va fi rănită, și nu doar de priviri ucisă ! Un val la malul mării, strivit de stînca pura, ce ești tu,DURERE ?

Ce știi tu ce-i aia val, ce-i aia stîncă ? E nimic...un gol imens ce macină pămîntul...de-atunci, de-acum, de mîine, un val ce macină stînca, un pas ce umbrește floarea....