corabiile

Peste tot frunzișul mort Precum marea-nnegurată Trec corăbii fără port. Zăpada era neagră, Ceasul se oprise-n loc Secundele-s cît ora-ntreagă Pentru corăbii fără port. Acum, cînd timpul se oprește, Speranța corpul părăsește... Zdrobit de valuri și țelul cade mort, Iubita mea, cu anii noi ne vom uita... Acuma vii, iluzii s-or mai veșteji, Domol, ce val sentimental te va juca Cînd prin uitări și innoptări voi ancora?