Tot naiv rămas sunt azi,
Măcar nu mai plâng, suav,
Mândrul tact, copil firav,
Simte inima-I nebună.
Tot cu farmec vorbesc azi,
Măcar nu mai cânt, sătul,
Sunt un prunc ce strică totul
Într-o
În cântul tomnatic mă-mbăt de suspine,
Cu spaimă obrazu-mi zvâcnește-n cruzime,
Și ochii se pierd, se apleacă-n pământ,
Decad, sunt citit de priviri, mă frământ,
De gheață topite-mi sunt buzele
