Poezii

Tot naiv rămas sunt azi, Măcar nu mai plâng, suav, Mândrul tact, copil firav, Simte inima-I nebună. Tot cu farmec vorbesc azi, Măcar nu mai cânt, sătul, Sunt un prunc ce strică totul Într-o

În cântul tomnatic mă-mbăt de suspine, Cu spaimă obrazu-mi zvâcnește-n cruzime, Și ochii se pierd, se apleacă-n pământ, Decad, sunt citit de priviri, mă frământ, De gheață topite-mi sunt buzele

Un ultim soare apune în viață. Ce viață, ce soare martir și înfrânt, Ce-apus îmbrăcat în pământ, Of, ce noroc sătul de mine, ce greață.