Poezie
Un univers uitat
1 min lectură·
Mediu
Se-aprind felinarele morții pe strada centrală a sufletului meu
Eu trec prin ploaia ce cade din ochii tăi mereu
Zîmbesc tristă și fiind săgetată de privirea ta,
M-a plec spre tărîmul lumii mele, uitate de tine cîndva.
Ești fals în privire,
Trăiesc în amagire
îți zîmbesc,îmi zîmbești
E fals să trăiești.
002343
0