Durere îmbibată cu parfum de Nu- mă -uita
Dacă pleci să iai și gîndurile tale din gîndurile mele,DURERE. Dacă nu vei pleca, încearcă să-mi furi visele îmbibate cu parfumul prezenței tale, Dacă rămîi și reziști în suferința creată
Complici
TU-viața mea,zeiță în primăvară EL-viitorul meu, viteaz cu cap de lighioană... Atunci cînd TU,înălțai castele din văzduh EL le risipea cu apa visurilor sale, Atunci cînd TU uitai de lacrimi
Dezgust
Nu-mi place astăzi ceaiul și nici timpul de-afară Nici lumea ce-mi zîmbește Nimic ce mă-nconjoară Iar vîntul mă privește, mă-ndeamnă la plecare Eu însă, în tăcere, privesc în depărtare Mă pierd
Un univers uitat
Se-aprind felinarele morții pe strada centrală a sufletului meu Eu trec prin ploaia ce cade din ochii tăi mereu Zîmbesc tristă și fiind săgetată de privirea ta, M-a plec spre tărîmul lumii mele,