grigoras anca cristina

De-ai sti tu mama cate vanturi imi apasa dorul Cata durere imi poarta rasuflarea... Cer pamantului sa-mi redea izvorul Iar Domnului sa-mi dea inseninarea. Caci visul tau prea

O oboseala calda imi saruta dorul las Ingropat in pribegie de un vis prea patimas, Prea orbit de otrava-ti vie, amagire-a implinirii Izvorata din tristete, ratacire a

Am plâns pentru fiece frunza risipita călcată în picioare de raza adormită a dorului de freamăt, de foșnet, de zvâcniri, de gânduri-nmiresmate, pierdute-n amintiri.