Poezie

Dragostea mea

asteptare

1 min lectură·27 ianuarie 2005

Mediu

Am plâns pentru fiece frunza risipita

călcată în picioare de raza adormită

a dorului de freamăt, de foșnet, de zvâcniri,

de gânduri-nmiresmate, pierdute-n amintiri.

Am ascultat învins dulcea ta chemare,

si ți-am simțit durerea-n așteptare...

departe-am fost de visul tău culcat în tainicele brume,

și-am uitat se pare poteca fara nume.

Þi-am sărutat adesea petalele de lună

și verdele edenic ascuns în neagra mea furtună,

am renăscut ca tine eternul în priviri...

însingurat mă-ntorc cu flori de amăgiri!

Sălbatic,m-adăp din suflarea-ți pustie,

cu ghimpi lacomi de moarte și iz de tămâie...

încet,încet,începe să mă doară zborul

si radacinile ramase ca sa-si inchine dorul.

Intr-o betie calda de patimi si frunzis,

ti-am jurat credinta... dar ti-am jurat piezis

caci m-am rupt din tine, pribeag,mereu gonit

am tanjit sfarsirea, in ieri m-am adancit.

Chinuit de-atata dor si-nsetat de umbra-ti vie

m-am intrebat: Ai sa te darui iarasi mie?

sau mi-ai uitat sfiosul pas batand potecile de stele

cu incaltarile de inocenta grele?

Lacrima pagana, te rog, tu o primeste

si sangele rusinii care-acum m-orbeste;

inchide-n lutul tau, ascunde pe sub pleoape

anotimp de clipe, de roua si de soapte...

Sarutul tau crinii au deschis...

eu... vesnicia cu-o arip-am cuprins!

002.169

grigoras anca cristina. “Dragostea mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grigoras-anca-cristina/poezie/103435/dragostea-mea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.